De cand am venit aici, unele lucruri ne-au fost destul de clare. Si anume: oamenilor astora le place mult sa stea degeaba si sa bea, dar muuuult. Romul lor are 59 de grade plus caldura care ii bate in cap toata ziua, deci sunt mai tot timpul pe sapte carari. De cand incepe ziua si pana ajung acasa, unii mai repede, altii mai tarziu, depinde cat duc la bautura, merg din bar in bar si beau cate un shot, doua, trei de rom si apoi se urca pe scuter si merg la urmatorul bar. Si tot asa pana isi pierd echilibrul si atunci decid cu intelepciune sa renunte la baut prin baruri si pleaca spre case. De regula, acesti oameni nu prea au treaba cu nimeni, dar uneori se mai plictisesc si incep sa intre in vorba cu turistii si sunt cam enervanti. Si sunt cativa pe insula asta.
Mai sunt si nebunii satului. Acestia sunt tot fosti betivi care au luat-o razna din cauza romului in exces. Si mai sunt si cativa surdo-muti, simpatici ei asa si mult mai ,,comunicativi,, decat multi alti locuitori ai insulei. Cel mai simpatic dintre toti este un tip care curata plaja principala din Marie Galante, adica cea din Grand Bourg si caruia i-am cazut cu tronc si de fiecare data cand ne vede, ,,discuta cu noi,, . 🙂 Si ne explica omul dand din maini, desenand pe nisip si dupa jumate de ora de poveste, noi tot nu intelegem nimic :)). Dar macar e fuuny tare!
Langa pensiunea la care stam este o casa mare alba frumoasa, dar cam neingrijita. Initial credeam ca este un hotel parasit, ca apoi sa aflam ca este de fapt casa fostului primar, un om tare apreciat pe insula si cu multe relatii. Din pacate, omul a fost foarte bolnav si dupa ani de zile de stat prin spitale, zilele trecute a murit. Din acel moment, multe s-au schimbat prin cartier si prin orasul Grand Bourg. Totul a inceput inainte cu o saptamana sa il aduca din Franta. Au taiat iarba din fata casei, apoi au taiat iarba din fata caselor de vis a vis de el, apoi iarba din cartier si din jumate de Grand Bourg. Dupa care au turnat ciment in fata casei si au aranjat trotuarul, au zugravit casa si au amenajat-o. Dar cat a fost in viata a trait in casa aceea care parea parasita. Concluzia? Puteti si voi sa o trageti. Apoi au taiat pomii din cartier, au adus tomberoane si multe alte chestii. Mai ramaneau sa creeze si locuri de munca si ….bine ne prindea si noua :)). Ok, deci mai pe scurt, au transformat orasul Grand Bourg in little Las Vegas :P. Ca doar veneau multe celebritati, la propriu, la inmormantarea lui, asa ca totul trebuie sa fie perfect, sa nu existe nici urma de posibila saracie, mizerie sau mai stiu eu ce alte idei aveau in gand.
In ziua in care a ajuns, au facut si o scena in fata casei si au pus multe scaune. Chiar i-am spus lui Bogdan ca mai ramane sa aduca si formatie. Ghiciti ce au facut? Au adus formatie 🙂 . Bun!!! Cand a venit seara, noi ne-am pus in pat la un film si apoi la somn. Nu am avut nicio sansa, deoarece s-a strans lume buluc la inmormantare, au venit cu mancare de la catering si apoi pe rand rudele au inceput sa vorbeasca la microfon. Am trecut peste, in speranta ca se va termina rapid. Da de unde? Apoi a inceput ,,cheful,,. La propriu. Un tip canta la microfon, altul la tobe, la chitara etc , lumea a inceput sa bea si sa manance si a fost petrecere in toata regula. Vazand ca nu avem cum sa dormim, ne-am ridicat din pat si am iesit si noi sa vedem ce se intampla. Chiar nu era nimic trist afara, din contra, erau persoane care radeau, dansau, parca ne izbise si pe noi voia buna.
Si stand noi cumintei la locul nostru, il zarim pe prietenul surdo-mut. Lasase acasa echipamentul de munca si ochelarii de soare colorati si era imbracat cu pantaloni la dunga si o camasa de un galben izbitor. Cand l-am vazut asa aranjat, ne-a fost chiar drag de el. Ne-a vazut si el si ne-a salutat foarte incantat si ne-a intrebat in felul lui ce facem. Pe langa el, normal ca si betivii satului erau prezenti, incantati ca pot si ei sa ,,ciupeasca,, cate un shot de rom sau cate o bere. Siii….o baba nebuna, se distra si dansa. Ce mai? Era in lumea ei si chiar se simtea foarte bine. Ce m-a uimit era ca si ea era imbracata la patru ace, deci respecta evenimentul in felul ei. Dansul doar o dadea de gol ca ii lipsea ceva de la mansarda. Dar atata vreme cat ea era fericita, ce mai conta altceva?
In cele din urma, spre dimineata s-au mai linistit treburile. Dar ce vreau sa va spun este ca totul a tinut 2 zile si doua nopti. Nu ne-am odihnit noi foarte bine in perioada aceea, dar am vazut si alta cultura si alte obiceiuri. Lucruri care pe noi ne sperie si ne sunt greu de pronuntat, gen moartea, ei le vad cu alti ochi. Imbratiseaza aceste lucruri, exact cum fac cu orice altceva ce vine in viata lor. Accepta ceea ce primesc de la Dumnezeu si de la viata si atunci existenta lor pare mult mai usoara si fara stres. Ajung sa realizez de multe ori, ca noi suntem atat de preocupati si stresati de munca, de lucrurile cotidiene, de a avea dreptate, de a fii cel mai bun in ceva, de a avea un salariu mai mare si cand avem putin timp liber sa gandim, suntem stresati de boli si de idea de moarte, astfel incat nu mai avem timp sa ne traim viata cu adevarat. Ei nu au problemele astea si foarte bine fac. De ce sa nu te bucuri de viata din tot sufletul, indiferent cum este ea? Ceea ce putem, schimbam si ceea ce nu putem schimba, acceptam.
Zic: Sa avem o viata minunata cu totii!!! And see you in the next chapter of our wonderful life! 🙂