Cand crezi ca se mai linistesc apele putin, atunci apare ceva pe nepusa masa. Evident, nu? 😛
Nu stiu daca v-am spus, dar aici sunt foarte multi tantari. Foooarte multi! Si mici, si mari, si dungati, si tricolori, tot ce vrei si ce nu vrei. Si musca a naibii de tare. Si dupa doua zile de stat aici, te trezesti ca esti un dalmatian in toata regula, dar nu cu pete negre sau albe, ci rosii. De parca asta nu ar fi de ajuns, tantarii astia smecheri pe care te chinui sa ii prinzi cu palete, cu sprayuri si toate mecanismele inventate de stiinta moderna, sunt si purtatori de boli. Si nu orice boala, ci Dengue, Zika si alti virusi care te rapun timp de 2 saptamani pana la o luna, depinde cum ti-e norocul. Eh, ce sa si faci? Nu poti sa le ai pe toate. Sa stai si intr-o tara tropicala, tolanit la soare, pe nisip alb, palmieri falnici ca si brazii nostri si sa fii ferit de toate. Un mic risc trebuie sa existe in orice loc te-ai duce. Asta pe langa uragane, cutremure si alte dezastre naturale. Am inteles totusi ca Guadeloupele este destul de ferit de astfel de evenimente, dar mai da si aici cu virgula, ca doar nu o fi el mai cu mot.
Si dupa cum va povesteam eu de tantarii acestia insetati de sange, prea insetati, as zice eu, ne trezim ca lumea din jurul nostru incepe sa se imbolnaveasca de virusul Dengue. Vestea vine din partea prietenului nostru francez, care ne spune cu lejeritate, ca de 17 ani de cand este el pe insula, nu a contactat niciodata virusul. La mai putin de o saptamana, a luat Dengue. Nasol!! Ne spune ca nu este prea placut, din contra, este al naibii de dureros si rau. Nu mai trece mult si prietenul nostru roman, kinetoterapeutul, face si el. Pfff!!! Deja nu mai este de gluma. Apoi altii si altii, pana cand suntem anuntati ca este epidemie 100% in Marie Galante. Noi, optimisti in continuare, alegem sa nu ne stresam si chiar sa nu ne protejam foarte mult cu sprayuri impotriva muscaturilor enervante de tantari. Daaaar, surpriza!!! Ce sa intampla intr-o buna noapte??? Bogdan se simte rau, varsa, dureri de cap. Eram convinsa ca e de la bere. Nu il iau in seama. A doua zi, mai rau. Iau termometrul si observ ca are febra 38. Hmmmm!!! Asta imi suna a Dengue. Incerc sa il tratez cu uleiuri Young Living si dupa vreo 4 ore isi revine. Inca cateva ore e ok, se plimba, lucreaza, mai face una alta, apoi iar rau. Darrrr rau, nu gluma!!! Si asta pentru cateva zile. Febra mare, dureri de cap, greturi, varsaturi, ameteli, stat in pat si doar atat, fara sa comunice. Ma speriasem deja. La doctor nici nu are rost sa mergi daca febra nu depaseste 40, te trateaza doar cu paracetamol, asa ca descurca-te acasa cu paracetamol si alte leacuri babesti. Din 10 in 10 min comprese cu apa rece, apoi cu otet, apoi cartofi in talpa, ulei de oregano in talpa si altele pe corp, apoi luat temperatura, facut sucuri cu vit C cat de des si tot asa. Nici nu a vrut sa auda de mancare, bautura, dar nu a avut de ales. Soldatul, subsemnata, era la datorie si nu il lasa dupa cum avea el chef. Anyway, grea perioada! Cam o saptamana a durat circul, dupa care inca o saptamana putin mai light, dar tot nu prea grozava. Eu eram maxim de obosita, stateam doar in picioare sa il veghez si sa ii scad febra si eram terminata. Imi venea sa plec de pe insula. Dar cum? Bogdan era in pat si eu nu puteam sa il car in spate. Am decis sa raman :)) .
A trecut aceasta perioada groaznica cu chiu cu vai, care dupa 2 saptamani te mai lasa si cu o mica depresie, ca doar trebuie si niste sechele de genul, nu e doar o boala asa de ieri de azi. Trebuie sa isi faca simtita prezenta cu adevarat. Intre timp alti prieteni, alte cunostinte si parca toata lumea se imbolnavea. La un moment dat, psihicul meu era la pamant. Daca ma imbolnavesc si eu? Nu era chiar momentul, dupa operatie si cu un singur rinichi, care ma mai si durea. Asa ca am scos artileria grea si m-am pus mai intens pe meditatii, ganduri pozitive, usturoi inghitit pe stomacul gol, seminte de papaya mestecate, multe fructe, apa cu lamaie si ghimbir, suc de citrice si tot ce mai cititsem eu ca intareste imunitatea si te fereste de boala asta pacatoasa. Doamne iti multumesc, pe mine nu m-a prins! Inca mai este epidemie, ma mai musca tantari, ca doar alta treaba nu au, dar eu sunt optimista si imi urmez toate obiceiurile cu sfintenie si nu ma mai las prada supararii, dezamagirii, fricii si altor sentimente distructive. Bogdan tot rade de mine, imi spune ca azi maine ma vede pe matura, ca si vrajitoarele :)), dar daca stiu ca imi face bine tot ceea ce fac, nu mai conteaza altceva. Plus ca l-am obisnuit si pe el dimineata sa vina sa faca cu mine niste respiratii din tot sufletul, niste stretching si exercitii. Asa ca ne tinem de treaba si impreuna trecem peste toate, chiar si peste faptul ca nu gasim job si nu facem bani ca sa stam pe insula asta deloc ieftina. Ehh, detalii dom’le!!! :)) Vor veni si vremuri mai bune si cu soare,ca doar suntem in Caraibe ;).