Cat am locuit la ai mei, pana la 18 ani, am stat in mare parte la casa. Ai mei parinti au o gradina frumoasa, cu iarba, un loc pentru gratar, o hinta din lemn pe care obisnuiam sa stam toti si sa povestim. Toate astea ma faceau sa ma simt atat de bine, sa ma relaxez, incat, in momentul in care m-am mutat la Cluj, am stiut ca vreau sa stau la casa. Dupa ce m-am casatorit cu Bogdan, am cumparat un teren in speranta ca imi voi vedea visul implinit: o casuta draguta, cu o gradina verde si plina de flori, cu un catel care ne va primi vesel in fiecare zi cand ne intoarcem de la munca. Stiam exact cum voiam sa arate casa noastra, dar, din pacate, cu birocratia din Cluj, nu am reusit sa facem casuta dorita. Asa ca a ramas suspendat proiectul, pentru ca noi am plecat din tara. Ajunsi in Marie Galante, mi-am dorit in continuare o casa, ca sa avem curte si sa pot face yoga, sa meditez la soare, sa plantez flori si multe altele. Am cautat cat a fost ziua de lunga, am intrebat in stanga dreapta, am lipit afise si nimic. Gaseam fie doar niste case horror, fie foarte scumpe. Nimic ce sa ni se potriveasca. Pana intr-o zi, cand am primit telefonul mult asteptat. O persoana cauta chiriasi pentru casa ei. Am mers sa o vedem. Era in afara orasului, intr-o zona linistita, cu multa verdeata si palmieri. Ne-a intampinat o doamna tare draguta care ne-a facut turul casei. Casa era inca in constructie, dar arata tare bine si se vedea ca era treaba buna cu tot ce faceau oamenii cu ea. Era cu etaj, cu 2 terase mari si din start ne-am gandit sa subinchiriem partea de sus. Doua camere, un living, o baie, o bucatarie si o terasa sus erau perfecte pentru chiriasii nostri. Era exact ce cautam. Hai ca suntem pe drumul cel bun! Nu este rau deloc 😉
Ne-am inteles cu doamna la o chirie onorabila de 1000 de euro pe luna plus 80 euro alte cheltuieli, 50 euro este doar internetul, a carui viteza ametitoare are 2 Mbps, comparativ cu 1000 Mbps cat iti da Digi la noi. Mda, ce sa mai zic? Aici Edge si 2G este la ordinea zilei, 5G cred ca o sa ajunga peste 30 de ani minim :). Dar poate si atata tehnologie strica, te mai si iradiaza. Sa revenim la oile noastre. Chiria de 1000 euro nu era deloc mare, e chiar mina de aur. Asa ca nu am stat pe ganduri si am acceptat. Am pus si noi niste conditii: sa puna aer conditionat in cele doua camere de sus, un dulap nou, cuptor electric, masina de spalat. Doamna nu a avut nimic de obiectat, asa ca am batut palma. Intr-o luna urma sa zugraveasca si sa rezolve toate cele mentionate mai sus si apoi sa ne mutam. Yuhuu!! De cand asteptam acest moment, my preciouuuus!! 😀
L-am anuntat pe prietenul nostru in vila caruia stateam, ca urmeaza sa ne mutam de la el mai devreme cu o luna decat preconizasem. Cred ca s-a si bucurat, pentru ca avea multi turisti la cazare si noi ocupam una dintre camere deja de o luna. Ne-am bucurat si noi ca plecam, pentru ca voiam sa avem spatiul nostru si mai ales o bucatarie a noastra unde sa gatim, acolo avand-o la comun. Era cam incomod sa gatim in liniste si pace, stiind ca sunt tot timpul turisti prin zona si ca la primul iz de mancare, erau si ei prezenti sa vada de unde vine mireasma imbietoare. Plus ca voiam sa facem si noi niste sarmale, ca tot omu’! Glumesc, nici nu aveam din ce. Dar macar un purcelas la protap 🙂 Vorbeste vegana din mine. Anyway, ati prins ideea. Cu alte cuvinte, mutarea asta era benefica pentru toata lumea.
Dupa o luna, ne-am mutat in casa de la tara. Cand am ajuns, doamna stricase curtea din fata casei, mai exact prelungirea terasei noastre. Era si mandra de ceea ce facuse, mai ales ca planul ei era sa puna ciment peste tot. Deci din toata partea ,, vreau casa si gradina cu iarba,, ea a inteles ,,vreau trotuare,,. Pentru ei, cred ca, astea inseamna bogatie, ca doar iarba are tot saracul :)) e plina insula de iarba. Bun! Dupa niste discutii cu doamna, a inteles ce vrem si gradina a ramas distrusa si noi am platit chiria, in speranta ca va remedia ceea ce a stricat. Parea sa fi inteles. Bine zis, parea :).
Pana una alta, am pus cazarea pe Airbnb si booking si am asteptat cumintei clientii. Am avut putine emotii, pentru ca, clientii erau in general din alte tari si nimeni nu isi face concediu si alege cazarea asa peste noapte. Exista riscul sa…nu avem clienti. Dar nu a fost asa. Se pare ca strainii chiar isi cauta cazare in ziua respectiva, iau bilet de avion si hop top au ajuns pe insula. Simplu ca buna ziua. Ne-am bucurat sa vedem ca avem cativa turisti, desi aveam cazarea pe site-urile mentionate doar de cateva zile. Nici nu ne-am nesimtit la pret, cel putin nu la inceput :P. Oricum, ideea era sa ne scoatem macar chiria si asta nu se intampla cu una cu doua.
In fiecare seara am gatit afara, pentru ca aici majoritatea au bucataria in exterior. Chiar este o idee super, deoarece cu caldurile astea, te coci la propriu sa gatesti in casa. Si asa stateam pe terasuca noastra(era chiar mare de altfel, vreo 30-40 mp :P) in fiecare zi si seara si ne bucuram de aerul curat al acestei minunate insule, de liniste, de zgomotul sinistru al animalelor din padure si cam atat J Si pe langa activitatile zilnice, gatit, plaja, pescuit, am adaugat si aceasta noua ocupatie pe lista. Dar poate fi viata aici atat de linistita pe cat speri? Nuuu, bineinteles! O sa intelegeti de ce in capitolul urmator 😉