Dupa un drum de doua ore jumate pana la Paris si inca opt ore pana in Guadeloupe, am ajuns obositi, dar foarte incantati in minunata noastra destinatie. Am ajuns la prima cazare. Era wooow. Am ramas fara cuvinte. O casa superba, cu ditamai livingul, camere mari si frumoase, o gradina tare frumos aranjata si o piscina care ne-a lasat fara cuvinte. Am petrecut acolo niste zile minuntate si niste seri la fel. Pe parcursul zilei ne-am plimbat mult, am stat pe niste plaje superbe, am inchiriat masini si am fost peste tot. Dupa alte cateva zile am mers pe alta insula, mai mica, care a fost preferata noastra, Marie Galante. Oameni prietenosi, foarte calmi si relaxati, plus ca te simteai foarte in siguranta, ca la noi la tara pe vremuri cand iti puneai doar matura in usa ca sa nu intre cineva cand erai plecat de acasa :)). La fel si aici am inchiriat o casa frumoasa, cu o piscina infinity de pe marginea careia vedeai oceanul. Suuuperb!!! Apoi a urmat a treia insula tot cu vizitat,dar ce mi-a placut la nebunie a fost ca ne-am plimbat prin jungla, am ajuns la o cascada, am urcat pe un Vulcan. Deci da, ne-a placut. Dupa 2 saptamani ne-am dat seama ca ne pare tare rau ca plecam. Ne-a placut totul acolo. A fost destinatia noastra preferata din toate pana acum.
Abia ajunsi in tara, inca ne gandeam la minunatul Guadeloupe si regretam ca am plecat. Am avut cateva discutii si am hotarat destul de rapid sa vindem tot si sa ne mutam acolo. Da, doar noi doi si atat. Fara planuri, fara joburi, fara prieteni, fara nimic concret. Si stiti de ce? Pentru ca ne-a placut acolo la nebunie, ne-am simtit bine, am fost relaxati, ne-a placut tara, oamenii, ideile, conceptele si cel mai important nu am mai simtit ca sunt bolnava. Toate durerile incetasera, ceea ce nu se mai intamplase in ultima vreme. A fost destul de mult decizia lui Bogdan, sotul meu iubit, eu oricum voiam de multa vreme sa plec din tara. Si a luat aceasta decizie gandindu-se la mine, vazand ce bine ma simt acolo si fara ganduri si stres. Si a zis ca aceasta este viata potrivita pentru mine, ca sa ma fac bine si sa ma mentin asa pentru toata viata 🙂
Ne-am anuntat prietenii, familia de planurile noastre. Nimanui nu-i venea sa creada. Majoritatea destul de speriati ca nu or sa ne mai vada niciodata, altii fericiti ca aveau la cine sa vina in vizita :)). Ai mei parinti destul de suparati, dar le-am spus ca nu o sa ma las pana nu o sa-i duc si pe ei acolo si pe fratele meu. Deocamdata nu sunt ei prea siguri de aceasta mutare a lor, dar sunt convinsa ca odata ce o sa vada ce minunata este Guadeloupe si ce fericiti suntem noi acolo si multumiti cu o viata mai simpla, dar mai sanatoasa (pt ca acolo nu este poluare mare, fructele le iei direct din copac, pescuiesti, deci ai tot timpul peste proaspat), sigur vor veni sarind intr-un picior. 😀
Dar pana una alta, trebuie sa ne vindem apartamentul, 2 masini, 1 teren si o motocicleta siiiii sa mai fac eu o ecografie ceva, ca totusi nu e de joaca sa merg in Guadeloupe cu ditamai tumora.
Am amanant o luna, doua pana sa imi fac un CT. Dar a venit ziua cand nu am mai putut da inapoi si cu o frica de nedescris si cu coada intre picioare mi-am facut curaj si am mers sa fac CT-ul. Rezultatul a fost mai rau decat crezusem. Tumora nebuna isi dublase volumul si colac peste pupaza mi-au mai gasit ceva suspect si pe ficat. Pfff!!! Vezi ce face stresul, Ioana???? Asta e, sa vad cum o rezolv si pe asta.
Am mers la cativa doctori, parerea tuturor a fost sa ma operez de urgenta. Stiam ca acum nu mai este de gluma si ca ar trebui sa ma operez pana nu este prea tarziu. Deci pana la urma nu daduse rezultat nimic din ce am facut aproape 3 ani? De ce? Pentru ca m-am stresat, pentru ca mi-a fost frica si tot ce am introdus in organismul meu, tot ce era sanatos si bun s-a transformat in aciditate din cauza starii mele. Doamne, si ce greu a fost!!! Am avut si perioadele mele frumoase si bune, dar in ultima perioada doar stres. Plus ca deja mi se luase de regimul alimentar pe care nu il mai suportam.
In scurt timp am aflat de un doctor din Viena care venea la Bucuresti pentru consultatii de second opinion si mi-am dorit tare mult sa merg la el. El era ultima mea speranta. Studiasem despre el inainte sa ajung la Bucuresti, era somitate in domeniu. Era exact ce imi trebuia. El era omul care sa imi spuna ca nu imi trebuie operatie. Eu inca speram J. Insa a fost exact contrariul. Mi-a zis ca trebuie sa ma operez in maxim o luna pentru ca am o tumora foarte mare si ca deja existau riscuri la operatie, era indicat sa fac operatie in Viena cu cei mai buni specialisti. Am strans de la prieteni, am vandut masina si am reusit sa facem suma pentru operatie de 25.000 euro si …..urma operatia. Un nou capitol din viata mea.