Cred ca a venit momentul sa vorbesc despre cel mai discutat subiect al anului: Covid-19 si mai exact, despre ce se intampla aici, in Guadeloupe. Am sa va povestesc ce este acum aici, apoi reiau sirul intamplarilor noastre din Caraibe din ultima perioada. 🙂
Aici totul a fost bine merci pana acum cateva zile, mai exact pana in 17 martie si apoi dintr-odata data totul s-a schimbat. Stiam ca exista un caz de corona in Guadeloupe, dar nu ne-am impacientat. In weekend am vazut rafturile magazinelor goale si nu ne-a dat foarte mult de banuit, pentru ca se intampla uneori sa ajunga mai greu barca cu alimente.
Eu luni am trecut din nou prin magazine si situatia era la fel. I-am spus lui Bogdan ca something fishy is going on. Si asa si era. A venit si el sa facem niste cumparaturi si am intrebat un angajat ce se intampla. Problema era urmatoarea: barca ce venea cu alimente din Europa a ramas fara personal sa manipuleze marfa si prin urmare toata a ramas pe ocean pana a expirat. Lumea panicata ca ramane fara mancare in aceste timpuri grele, a cumparat toooot.
Panica nu este ca in alte parti. Adica oamenii fac cumparaturi, iau tot ce este, dar intr-un foarte mare calm, relaxare si razand. Am facut si noi niste provizii, sa trecem cumva ,,iarna,, :P, mai ales ca urmatoarea barca ar putea sa vina peste 2 saptamani.
Intre timp de la 1 bolnav a crescut repede numarul la 50 in Guadeloupe. Macron a instaurat starea de urgenta in Franta care s-a aplicat si la noi.
Eu am mers la spital marti sa fac CT-ul pe care trebuie sa il fac periodic, dar surpriza!!! Mi s-a spus ca spitalul se inchide de tot pentru pacienti, doar cei cu Corona au prioritate. Prin mai multe insistente si rugaminti, am reusit sa fac CT-ul si urmeaza sa il trimit docorului din Austria pentru rezultate. Sper sa fie bine, deoarece in ultima vreme m-am simtit asa si asa si chiar nu este momentul pentru alte boli. Oricum, nu te mai baga nimeni in seama…
Am mers la farmacie sa iau si eu ca tot omul o masca si o pereche de manusi, dar nu am primit, pentru ca totul se pastreaza pentru personalul medical si pentru bolnavi. Buna strategie, dar eu ce folosesc??? Pungi de Carrefour? :)) Este momentul poate sa nu ne mai gandim doar la noi si sa mai stam si in casa :).
Intre timp a venit tatal lui Bogdan la noi, care a ramas prins pe insula asta, deoarece in cele 2 zile pe nepusa masa s-a intamplat tot. S-au inchis magazine, localuri etc, nu se mai iese pe strada decat cu un motiv serios si cu hartie completata, s-au golit magazinele si s-a blocat insula (nu mai merg-vin barci, avioane etc) pe perioada nelimitata. Deci suntem complet blocati aici. Poate fi un lucru bun, dat fiind faptul ca nu este niciun caz pe Marie Galante, dar si daca incep sa apara, impanzesc insula, fiind o comunitate mica. Ei se asteapta sa fie, pentru ca au fost multi turisti francezi, croaziere (de 14 zile am venit si noi dintr-una), deci mare nebunie. Eu sper sa se insele. 🙂
Anyway, este un o situatie ciudata, un sentiment ciudat. Mi-a fost frica intr-o seara, la scurt timp de la intoarcerea din croaziera (unde au fost vreo cateva sute de italieni), ma durea gatul, ma simteam rau si am inceput sa ma panichez. Eram singura acasa, Bogdan era pe insula mare sa il ia pe tatal sau. Mi-am pus termometrul. Aveam temperatura putin mai mare decat in general. M-am speriat si mai tare. Deja imi faceam idei. Ce ma fac eu singura noaptea, cu posibila febra, dureri de cap, ameteli? Aici, in salbaticie. Pentru ca la propriu, aici locuim intr-o zona mai retrasa.
Ce vreau sa va spun este ca in mai putin de o jumatate de ora, tot luandu-mi temperatura, a crescut cu 1.5 grade. Simteam ca imi arde fata, gatul, eram asa ametita. Norocul a facut ca a venit taurul vecinului la noi pe terasa, s-a dezlegat si a venit printr-un lac fix langa mine si asa mi-a sarit toata boala. Am luat-o la fuga, el dupa mine si un vecin m-a salvat. Dupa toata situatia asta, am uitat complet sa imi iau febra si altele si am inceput sa vorbesc cu o prietena la telefon, sa rad etc. Si s-a intamplat minunea: a scazut temperatura si m-au lasat durerile. Atunci am realizat ca totul era psihic si mi-am zis: Frica te omoara inaintea coronavirusului 🙂 sau cel putin scade sistemul imunitar si cand vine domnul Corona, ai pus-o…
M-am lamurit pentru a mia oara ca frica distruge tot si ca nu trebuie sa isi aiba locul in viata noastra. Ca acest virus va disparea la un moment dat, cu urmari urate cel mai probabil, dar cei care raman, vor avea mintea si corpurile grav afectate de teama si neputinta. Daca nu esti tare in acesta perioada, pierzi. Eu stiu cum este, pentru ca am trecut acum mai putin de un an prin ,,Corona,, al meu si chiar mai grav, as zice.
Ma doare sufletul pentru ceea ce se intampla acum si ca peste noapte am ajuns sa traim toti un cosmar, dar daca respectam niste reguli putem opri intr-o anumita masura raspandirea virusului. Vietile noastre se vor schimba, noi ne vom schimba, ne vom adapta la tot si ne vom obisnui cu o viata simpla, fara luxul de pana acum si vom lucra din greu sa ne castigam existenta. Dar vom fi impreuna cu cei dragi si vom aprecia mult mai mult ceea ce avem.
Chiar povesteam cu Bogdan intr-o seara, despre faptul ca am plecat amandoi in lume, singuri, departe de cei dragi pentru o viata mai linistita, pentru sanatatea noastra fizica si mentala si s-a intamplat asta. 🙂 Asta e, vorba aia #rezist. 🙂
Deocamdata suntem linistiti, ne gasim activitati prin casa, prin curte, nu foarte multe. Nu stim ce vom face in perioada urmatoare, pentru ca lucrurile se misca atat de repede in lume si sunt schimbari de la o zi la alta, incat practic nu ne putem face niciun plan. Vrem sa asteptam sa se linisteasca apele peste cateva luni si sa vedem atunci daca ne mai putem intoarce in tara, la cei dragi.
Acum este prea riscant sa facem acest pas, mai ales pentru mine, cu toata nebunia din aeroporturi. Aici deocamdata este bine, insa ne va fi greu sa ne castigam existenta. Turisti nu mai avem la cazare, Bogdan si-a gasit intre timp ceva de lucru, dar pana una alta cu virusul asta, nu mai merge la munca…asa ca va trebui sa gasim solutii. 🙂
Ce fac eu in situatia asta? Stau, ma relaxez si imi traiesc viata, cata a fi pe pamantul asta. Nu stiu daca voi fi la fel de relaxata daca a veni razboiul, dar am vazut unde duce panica. Asa ca probabil, o sa am starea asta in continuare. Ce mai fac? Ma rog. Ma rog lui Dumnezeu sa ne dea putere sa trecem peste asta, sa aiba grija de ai mei, de cei in varsta si de toti bolnavii. Ma rog sa fim mai buni si intelegatori si sa ne iubim mai mult aproapele, pentru ca astfel probabil nu am mai face gesturi necugetate. Dar inainte de asta multumesc, pentru ca sunt in viata, sanatoasa, pentru ca pot sa respir, sa ma bucur de aer si de pamantul asta minunat, care in sfarsit isi revine.
Ce ar mai fi? Aaa da. Imi gasesc activitati prin casa, curte, meditez, fac yoga, vorbesc cu cei dragi la telefon, petrecem toti 3 timp impreuna, facem miscare si ne imunizam. Mancam salate, fructe, ghimbir si mult controversata vitamina C :)). Puteti sa imi sariti in cap, ca eu tot cred in ea. Remediul asta l-am folosit cand toata populatia din Marie Galante a fost bolnava de Dengue si eu am fost printre singurii care nu s-au infectat, fiind incontinuu printre persoanele bolnave si cu roiul de tantari dupa mine. Ori m-a ajutat asta, ori oi fi eu un soi de Batman :P. Da, m-a ajutat, ma ajuta, cred in ea si mai ales in teoriile oamenilor de stiinta care studiaza ani de zile aceasta vitamina. Da, nu este recunoscuta oficial ca si medicament pentru cancer, corona (nici nu am sustinut asta), dar intareste sistemul imunitar. Nu o iau cu galeata, dar asa in limitele bunului simt, asa cum ar trebui facute toate in perioada asta.
Sa fim buni unii cu ceilalti, sa avem credinta si incredere ca totul va fi bine, sa fim optimisti si sanatosi, zic! Pe data urmatoare! :*