Haideti sa va spun de perioada in care au venit parintii mei in Marie Galante. A trecut ceva vreme, a fost de Craciun, dar am atatea sa va povestesc incat nu mai stiu ordinea :)).
Am tot discutat cu ai mei (parinti+frate) ca este momentul sa vina si ei pe la noi, pentru ca imi era tare dor de ei si nu se intrevedea nicio posibila ,,vacanta,, in Romania din partea noastra. Plus ca aici este cald si bine in decembrie si soarele arde puternic.
Zis si facut. Le-am gasit niste bilete, din pacate nu cele mai ieftine, pentru ca toata lumea profita de perioada Craciunului si in data de 25 decembrie au pornit spre noi. Dupa drumul anevoios cu o gramada de escale, stat prin Paris, mers cu autobus, barca, in 26 decembrie seara au ajuns pe insula. Obositi ca vai de ei, dar fericiti ca ne vad.
Prima impresie a fost : ,, aici e ca la noi la tara,,. Buun!! Au dat atatia bani ca sa vina in Caraibe ca sa aiba aceeasi experienta ca la bunica la tara?? 🙂 Nu ca la bunica la tara este urat, dar nu te costa mii de euro sa mergi pe camp, sa sapi, sa stai cu animalele etc.
A doua zi parerea li s-a schimbat, vedeau totul pe zi si parca locurile li se pareau mult mai vii, pline de vegetatie si impanzite de palmieri si plaje. Au zambit mai impacati. Viata la plaja, linistea si relaxarea, pescuitul si tot ce le oferea insula, parea sa fie si pentru ei.
Eu m-am dat de ceasul mortii stiind ca vin ai mei si am facut milioane de cumparaturi, abia mai respira frigiderul, mancaruri, provizii ca pe vremea lui Ceausescu, ca doar veneau saracii sa isi umple burtile, nu sa se bucure de ce le oferea minunata insula. Pana la urma si ei si noi, ne-am ingrasat cu totii :).
Sa va spun si ce program am avut in toata aceasta perioada. Claaar, mergeam la plaja every day, am vizitat tot ce se putea vizita, am cules fructe din toti copacii gasiti, am mers la pescuit, am fost pe insula mare pe vulcan, la cascade, prin jungle si ne-am bucurat unii de altii pentru o perioada de 3 saptamani.
In perioada sarbatorilor a vuit insula de colinde de-ale lor, ale bastinasilor, nu prea pe gustul nostru, dar Craciunul si Revelionul a fost unul diferit, atat pentru ai mei cat si pentru noi. Nu am simtit mai deloc spiritul sarbatorilor, dar in schimb am mancat si baut bine- asta e mai noul spiritul sarbatorilor peste tot :)). Am avut si prieteni in vizita, nu a fost rau deloc.
Pe langa asta, baietii (fra+Bogdan) s-au apucat de plafonul masinii noastre, The Skoda, mai exact sa lipeasca o folie alba pe el, sa ne mandrim si noi cu frumusetea de masina prin sat :P. Era ars de soare, saracul, ca vai de el si bine i-a prins un refresh din partea baietilor.
Ultimele zile, din pacate, au fost tare urate. A batut un vant horror si intamplarea a facut sa ne intoarcem chiar 
atunci de pe insula mare. Sa va mai spun cum facea barca?? Vai de capul meu!! Si de data asta nu era doar in mintea mea. Eu ma vedeam deja in burta unei balene, Bogdan tot radea, dar nu era rasul lui, fratemio era galben-verde la fata (desi nu are probleme cu barcile), ai mei parinti stateau cuminti cu un usor suras pe fata (spuneau ca sunt bine, da eu nu i-am crezut).
Dupa o ora de mers cu barca nu mi-a venit sa cred ca am ajuns. Doamne, parca eram intr-un film de groaza. Aveam impresia ca se rupe in doua, ba nu, in trei, patru. Tot am zis eu ca din cauza asta m-as muta de pe insula. Uneori, e groaznic drumul asta pe apa, mai ales daca sunt valuri mari.
Bun, am scapat cumva si de asta. Valurile erau de 2 metri, dar anuntau ca vor fi si de 3 si vremea se va inrautati. Imi era cam groaza pentru cand se vor intoarce ai mei, dar incercam sa ramanem pozitivi ca totul va fi bine si se vor linisti apele, la propriu. Oricum, ultimele zile petrecute cu ei, le-am petrecut in teama. Ceva de lucru trebuia sa imi gasesc si eu 🙂
Cum erau valuri, vant puternic, ploi non stop, parea ca vine potopul, iesirile la plaja sau la plimbare se rarisera. Incercam sa ne gasim activitati in casa sau in curte. Maxim puteam sa ne jucam mima, dar cu vuietul vantului puternic ne sarea tot cheful. Asa ca am ales sa aranjam curtea. V-am zis ca era plin de noroi peste tot si in rest mormane de pietre. Asa ca am pus nisip pe unde era noroi si pietrele le-am imprastiat prin curte si am facut tot felul de aranjamente, unele cu flori. Buna treaba!! A aratat chiar bine la final. Daaar, pentru asta trebuie sa le fiu recunoascatoare baietilor, toti 3, eu cu mama i-am incurajat mai mult cu privirea 😛
Au trecut 3 saptamani, au fost incantati, ne-am bucurat impreuna de tot, mai ales de momentele in care am stat impreuna, ne-am plimbat, am facut gratare, am invatat-o pe mama sa inoate. Doamne, a fost minunat! Mi-au lipsit momentele astea cu ei. Momente in care lasi deoparte telefonul si televizorul, filmele sau stirile si stai alaturi de cei dragi si traiesti din plin fiecare secunda.
Chiar daca ne-am despartit greu, cu lacrimi in ochi, cu stransete patimase de maini si in brate, mi-am dat seama ca cele 5 luni petrecute pe insula asta ne-au facut sa apreciem mai mult ceea ce avem. Desi ne este dor de ei, de prieteni, de tara, simtim ca pentru moment aici este locul nostru. Ne-a facut mai buni, mai prezenti, mai calmi, mai intelegatori, mai fericiti si vorba: ,,Bucuria vine din lucruri marunte,, sa fie tot mai prezenta in sufletul nostru.
Pana la urma lipsa unei conexiuni bune la internet, a unui televizor in care vuiesc stirile non stop, a unor baruri pline de turisti, a unor mancaruri sofisticate, a unei multitudini de alimente, nu au facut decat un bine. Ne-a ajutat sa fim mai mult Noi Doi, sa gatim impreuna, sa gasim idei de gatit in lipsa atator alimente, sa gasim diferite activitati impreuna si multe altele. Pana la urma, viata este frumoasa asa simpla cum este ea. Nu zic ca nu imi este dor uneori de agitatie, oameni, vuiet si toate cele lumesti, pentru ca am trait in aceste locuri pana acum, dar asta doar pentru o perioada scurta, apoi revin la linistea si pacea din Marie Galante, la hamacul din curtea mea in care ascult in fiecare zi muzica pasarelelor. 🙂
O viata frumoasa sa avem, liniste si pace in suflete si multa sanatate, ca-i mai buna decat toate! 🙂