22. Se cam termina banii

Asta a fost la sfarsitul lui ianuarie, cand au inceput sa ni se termine economiile, deoarece cheltuielile au fost mai mari decat prevazusem si nu ne gaseam de lucru.

Inchirierea casei nu ne aduce destul venit incat sa supravietuim, asa ca am inceput sa cautam si cu mai multa indarjire joburi, sa intrebam in stanga dreapta si in final sa depunem niste Cv-uri si la somaj. Ca si la noi in tarisoara, lucrurile nu sunt usoare deloc. Ai de depus o multime de acte si de asteptat o gramada de timp.

Daaar, dupa multa bataie de cap si umblatura, s-a ivit minuneaaa. Aleluiaaaaa!!! 😀 Bogdan si-a gasit job ca si technician la Canal plus, compania lor de televiziune nationala. Nu era neaparat cel mai bine platit job, dar macar era ceva. Nu aveam ce pune la soseta, dar nimic era mai bine? 😛

S-a inteles Bogdan cu seful la bani,conditii etc si urma in cateva zile sa inceapa. Parca si avea cateva emotii, ca el nu a lucrat niciodata pentru nimeni. Dupa terminarea facultatii si-a facut firma lui, deci nu avea sa ii fie usor cu un sef :P. Si doi sefi chiar nu isi aveau locul acum :P.

I-a fost foarte greu la inceput, pentru ca el trebuia sa mearga la fiecare persoana acasa, sa instaleze antene, sa lucreze cu decodoare si altele. Ce era dificil aici?

1.Nu stia bine limba, deci se intelegea greu cu oamenii la telefon pentru programari, explicatii adresa

2. Nu cunoastea bine insula, prin urmare abia ii gasea pe oameni, pe toate coclaurile, in toate vagaunile

3. Majoritatea oamenilor ii dadeau indicatii de genul: dupa palmierul verde, faci stanga; virezi la intersectie; locuiesc in fundul gradinii etc 😛 serioooos???

4. Pe langa faptul ca franceza lui era cum era, trebuia sa inteleaga si creola, ca asta este limba lor oficiala si franceza o vorbesc astia mai stalcit

5. Cand ajungea la om acasa, dupa cautat 1-2 ore adresa, pe langa ca locuia in capatul lumii, nici nu era acasa. Cu programarea facuta la sediu, oamenii astia nu aveau nicio treaba cu punctualitatea. Ei erau fie la cumparaturi fie la vecini si ii spuneau ca ajung in 10-15 min si veneau intr-o ora

6. In casa multora conditiile erau horror. Ca sa ajungi la decodor, trebuia sa treci prin jungle de paianjeni, maimute, serpi si aligatori. Fereasca sfantul cum traiau!! Si nu de saracie. Nuuu dom’le!! De lene si atat. Aveau o zi intreaga la dispozitie de stat aiurea si parca tot nu le era de ajuns.

Si cred ca ar mai fi multe lucruri de punctat, dar o sa ma rezum doar la acestea, ca sa nu mai suferiti si voi pentru el cum am suferit eu :)).

In final, a ajuns sa ii placa, era oricum o activitate de facut, plus ca era si platita. A inceput sa se inteleaga si cu ei, printr-o limba comuna (nu se stie care :)). Seful era foarte de treaba si intelegator, deci totul mergea ca pe roate.

Eu ma ocupam de inchirierea casei si la sfarsitul zilei de lucru, ne intalneam amandoi pe terasa. Ziua de lucru este poate putin diferita aici fata de cum o stiti voi.

La mine era sau nu zi de lucru, in functie de clienti. La Bogdan incepea la 8 dimineata si se termina in cel mai rau caz la 13-14. O data cred ca a stat pana la 15. Aici intra si pauza, adica un sandwich si o bere pe malul marii, ca tot omul care isi trage un pic sufletul dupa ce a trudit o zi intreaga. Apoi mai erau zilele in care nu apuca sa isi manance sandwich-ul pentru ca termina la 9-10-11. Si mai erau zilele in care nu avea rost sa isi faca sandwich-ul pentru ca nu trebuia sa mearga deloc la munca, dar era platit. Si asa ii treceau lui zilele de munca-nemunca. 🙂

In timpul liber, mergeam la plaja, pescuit si ardeam gazul impreuna. :)) Parca tot mai mult ne placea aici. Singurele lucruri cu care nu am reusit nicicum sa ne obisnuim era lipsa prietenilor din Romania si a familiei si lipsa unor mancaruri bune.

Pe insula se aduc multe conserve, chestii impachetate, legume din Europa, dar rele tare. Si in rest gasesti peste, dar nu din abundenta, fructe de sezon (da, chiar daca aici este sezon tot timpul, anumite fructe cresc doar in anumite luni) astea cam vreo 5 la numar si legumele lor, dar mai rare, ca sunt prea  lenesi sa le planteze, deci numai cu ponturi le poti lua si anume: rosii, castraveti uriasi si necomestibili, salata verde, varza alba, morcovi rar, ceapa verde rar, ruccola doar la o doamna, vinete, dovlecei si ceva fasole verde fara gust, avocado de cate 1 kilogram bucata, 2-3 radacinoase urate care cresc doar aici si cartofi.

Ardei nu se prea pune problema, au ceva, dar fara gust si micuti, la 16 euro kilu…deci nu, merci. Mi-e dor de un ardei kapia, niste ciuperci si niste verdeturi (ei nu au nici plante aromatice, doar busuioc uneori) si de sucurile mele de legume, de o bucata de telina, de un patrunjel, pastarnac. Este destul de greu sa gatim aici cu alimentele pe care le avem. In rest mai sunt oua, ceva branza, doar camembert, cu mucegai si emental (fara telemea, branza de vaci si multe alte nebunii ca si in Romania). De la aduci astora niste perle de branza, se inchina la tine tot anul :)).

Aaa, si sa va mai spun. Mai au ceva carne de pui, nu foarte comestibila, de porc- doar felii de ceafa si niste bucati tot de porc foarte roz, pe care le tin in ceva solutie si oamenii isi pun cu polonicul in punga, dar nu am avut curajul sa ne apropiem de mutatiile alea genetice. Niste vita si rar iepure. Asta e, nu ne plangem. Nu le poti avea pe toate 😛

De slabit, tot nu am slabit, pentru ca toate cele de-ale gurii sunt pufoase aici si cu multi amelioratori. Ne-am umflat de la ele si sigur daca ne inteapa cu un ac, puscam 🙂 dar, dand la o parte asta, pe cat posibil, incercam sa mancam sanatos :P.

Tineam sa va povestesc toate astea, ca in cazul in care aveti ganduri sa va mutati pe o insula si fara prea multi bani, sa stiti ca nu stati toata ziua la plaja cu un mojito in mana si cu o friptura de calamari si creveti si nici nu va face nimeni vant cu frunze de palmieri. Daca veniti cu bani multi insa, sunteti bastani, ce mai?? 😀

Bun, see you next time!!! 😉 Ca atatea mai sunt de povestiiiiit……