Am pornit cu ideea ca aici o sa ne castigam existenta si nu ma refer doar cum sa facem niste bani ca sa platim chiria si una alta, dar si sa ne procuram singuri legumele, fructele, pestele. In prima faza, neavand casa cu gradina ca sa ne plantam fructe si legume, am hotarat doar sa ne procuram pestele. Pentru asta am cumparat la un pret exagerat de mic un harpon, 30 de euro, de la un tip pe care l-am gasit pe olx-ul lor si doua undite din Decathlon. Acestea au fost mai scumpe. Si am pornit la pescuit. Ehh, sa nu credeti ca merge chiar asa usor treaba. Cu harponul hai ca a mai prins Bogdan cate ceva, dar cu unditele nimic, nimic. Parca numai la noi nu trageau pestii. Asa ca am hotarat sa ne axam mai mult pe harpon in speranta ca vom prinde si caracatita. Pentru asta ne-am imprietenit cu toti cei care ieseau din apa cu un harpon si cu o mana de caratite si ii intrebam ponturi, gen unde se gasesc, cum le prinzi etc. Am dat de un tip chiar prietenos si dispus sa impartaseasca secretele lui si ne-a spus ca ele se gasesc in gauri pe fundul marii si ne-a dat o unealta speciala sa le scoatem. Zis si facut. Bogdan s-a dus pe fundul marii sa gasesca gauri si…a venit cu mana goala :)) Nu stiu daca a gasit gauri sau ce a gasit sau ce a cautat, dar ideea este ca nu a venit cu nicio posibila masa de seara pentru noi doi, asa ca am cumparat niste caracatita, am mancat-o si ne-am imaginat ca suntem niste pescari de exceptie 😀 oricum, nu ne lasam noi cu una cu doua. Am mai dat si de 2-3 pescari cu barci pe care i-am rugat sa ne ia cu ei si sa ne arate cum pescuiesc ei. Aveau niste undite immense. Noi nu. Si nici barca. Bun, problema rezolvata! :)) Nu am mai mers cu ei.
Am tinut legatura cu baiatul de la care am cumparat harponul. Un tip negru tare simpatic, de pe insula mare, care s-a aratat dispus sa ne ajute sa gasim o masina. A cautat ce a cautat si intr-una din zile am ajuns si noi pe insula aceea si impreuna cu el am cautat masina visurilor noastre. Si dupa o zi intreaga am dat de ,,EA,,. Dupa toate harburile vazute, o skoda fabia din 2008 la 3200 de euro s-a aratat in fata noastra ca un ghiocel care si-a scos capul din zapada. Ni s-au luminat ochii si am spus amandoi Da, ea este aleasa!! Am cumparat-o la 3000 de euro, am rezolvat repede cu actele si cu transprtul pana pe insula noastra si in cateva zile a ajuns la noi vioaie si sprintena, asteptand ca cineva sa o bibileasca, sa o curate, rasfete si toate cele. Spa in toata regula. Doar nu ati crezut ca aceasta masina a fost chiar exceptia exceptiilor. Nu dom’le, arata ea mai bine decat restul, dar un pic de tapiterie rupta, scaune jegoase, batai la motor sau sfantu stie unde, tot avea. Dar erau minore fata de ceea ce gasiseram la suratele sale. Si uite asa, dragul meu Bogdan a avut ocupatie o saptamana. Spalat banchete, reparat usi, geamuri si alte chichinete. Si inca nu a terminat tot. Dar ne-am ales cu o masina buna. Asa ca am putut sa inapoiem cu strangere de inima, scuterul buclucas. Ne atasasem de el, chiar daca ne-a facut atatea probleme. Era foarte comod cu el, ne ducea peste tot. Eh, poate o sa ne luam si noi unul. Toate la timpul lor.
La inceput eram putin suparata pentru ca nu aveam prieteni si cea mai mare problema era limba. Noi suntem niste oameni sociabili, prietenosi, deschisi, galagiosi, pusi pe glume 😛 si aici nu aveam cu cine sa impartasim toate acestea. Dar incet incet am inceput sa mai cunoastem lume, sa ne mai intalnim cu oameni, sa mai dam peste unii si altii care vorbesc engleza si asa am ajuns sa fim in elementul nostru. Chiar am realizat ca oamenii de aici sunt funny si placuti, o data ce incepi sa ii cunosti. Dar daca nu le intelegi limba, cata gimnastica sa si faci pentru a incepe o conversatie?
In rest zilele erau bune. Plaja, pescuit, mancat, somn, relaxare and repeat :D. Ne gandeam si la o posibila afacere, dar am zis ca le luam pe toate incet, ca sigur lucrurile se aseaza asa mai bine decat cu stres. Mai cate o cafeluta in oras, mai cate o iesire si uite asa a inceput sa ne placa viata de pe insula. Parca ne simtim ai locului. Dar va spun sincer. Nu ai cu ce sa nu te obisnuiesti pe insula asta. Adica, e superba, o minune de la Dumnezeu. Daca vrei sa ai o viata frumoasa, asta este secretul: sa te muti in Marie Galante! 😛 Si nu este doar parerea noastra, ci a tuturor celor care stau aici si a celor care viziteaza aceasta insula. Poate nu ar strica sa veniti putin aici si sa vedeti cum sta treaba 😛