Incep prin a-i multumi cerului si bunului Dumnezeu si tuturor sfintilor ca ni l-a scos in cale pe francezul asta minunat, Sylvain, care ne-a ajutat de fiecare data cand am avut nevoie. Cu casa, masa, masini, bilete ieftine la feribot, ponturi siii nu in ultimul rand cu un scuter de imprumut care ne-a mancat zilele, lui Bogdan chiar multe ore din viata lui si tricouri bune patate de ulei, pe care se baza anu’ asta :)).
Am luat scuterul de la Sylvain intr-o frumoasa zi de octombrie. Am fost asa fericiti incat nu am bagat in seama cand omul ne-a zis care e greutatea maxima pe care o duce scuterul (Bogdan zice ca aia e capacitatea motorului. Ce sa zica si el? :P) si am vazut ca se misca cam greu cand pleaca de pe loc cu amandoi. Nu suntem noi grasi, dar nici pana de gasca. Am avea cateva kilograme de dat jos amandoi, dar ne place cam mult ,,shaorma,, :). Ce mai, suntem pofticiosi si mancaciosi!!
Bun, am plecat in drift de la casa omului, fericiti ca avem mijloc de transport, hotarati sa vedem plajele minunate ale insulei. Asa am facut in fiecare zi, dimineata si seara, am mers la cele mai indepartate plaje si am facut si activitatea noastra preferata: am fost la Carrefour la cumparaturi (asta e maximul de distractie deocamdata:). Pana intr-o buna si frumoasa zi tot de octombrie, mai exact dupa vreo 3 zile, cand scuterul nu a mai pornit. De acolo au inceput problemele. Langa noi era un service auto, Bogdan a cerut un pic de curent si am plecat la prietenul nostru Sylvain, sa il ajute Bogdan cu laptopul si sa ia si o trusa de scule sa vada ce are scuterul. Apoi am plecat la drum, la vreo 20 de km de oras ca sa ajungem la un magazin de legume sa cumpar legume bio. Cand am ajuns in pustietate, in jungla, pe vreme rea, Bogdan imi da o veste cutremuratoare cu o usoara seninatate: ,,s-a rupt cablul de acceleratie,, . Am ras, credeam ca glumeste. Nu glumea. Am ras din nou, putin isteric. Stiam ca nu avem la cine sa apelam, nu stiam limba si Sylvain era plecat de pe insula. Noroc cu trusa de scule si cu creierasul sotului meu care a desfacut acceleratia, a scos cablul, l-a invartit pe o surubelnita si tragand de ea tot drumul accelera si asa am ajuns la legume. Nu am gasit nimic si ne-am intors nervosi acasa sa reparam scuterul. Am mers la magazine, am cumparat ce aveam nevoie, am pierdut in drum spre scuter din cumparaturi, ne-am intors iar, am luat si un cablu, nu era bun,ne-am intors inapoi si magazinul era inchis. Si tot asa. Intr-un final a reparat scuterul. A doua zi, fericiti ca e reparat, am constat cu stupoare ca nu porneste. Iar a incarcat bateria si tot asa pana ziua urmatoare cand am hotarat sa cumparam o baterie noua. Am cumparat si am rasuflat usurati ca ni se rezolvasera problemele. Da de unde? Urmatoarea zi iar nu a pornit. Problema nu era bateria. Si uite asa Bogdan a lucrat timp de 4 zile la scuter, schimband piulite, baterii, surubele si in final l-a rezolvat, mama lui de scuter. Acum speram doar sa ne gasim masina pana la urma si sa dam inapoi scuterul asta nebun, care ne-a imbatranit cu 10 ani. Daca tot nu aveam stres pe insula asta, iaca ca scuterul ne-a rezolvat problema.
Dar a facut si lucruri bune, sa il si laud putin. Ne-a dus in fiecare zi la pescuit cu harponul si cu undita. L-am incarcat ca pe un magar, ba nu, ca pe doi magari, cu desagi de la cumparaturi, peste proaspat din mare si tot alaiul. Si a dus saracul si nu a mai zis nici mac de 2 zile. Usor nu i-a fost, va zic eu sigur. Cu doi umflati care au carat mai mult decat pot duce, asa ca romanul cand merge undeva pe 2 zile si isi duce toata casa, ca doar masina cara. Asa a carat asta micu si toate privirile de pe strada au fost atintite asupra lui. Am facut si un filmulet cu toti desagii de pe el. Cu chestia asta si-a sters toate pacatele. Incercati sa va imaginati: Bogdan in fata cu o gentuta cu telefoane etc, cu o plasa prinsa de scuter, uneori si un bax de bere la picioare, intre noi niste labe de inot, eu in spate cu un ghiozdan cu toate cele pentru plaja si pescuit si cu un harpoon in mana si sub noi intr-un mic scaun pus peste. Deci, am fost de rasul plansului, am fost comedie, delir :)) vorba unui prieten. Si vorba unei prietene: ,,la cum te stiam, nu credeam ca o sa te vad asa, pe un scuter si toate cele. Mai degraba intr-o limuzina. ,, Ei, se mai schimba omul. Dar stai linistita, vine si limuzina, daca nu, macar un catamaran, ca aici ne ajuta mai mult :))) See you next time, cu aventuri din laguna albastra 😛