Au trecut 2 saptamani de la operatie. Greuuuu!!! Cu plansete, vaiete, vai de capul meu!! Incercam sa fiu optimista, dar ma durea totul asa rau. Si eram inca speriata, dar cred ca era normal. Nu multe lucruri ma faceau fericita. Pana intr-o zi cand am spus Stop, eu nu sunt asa. Da, eram speriata si agitata inainte, dar nu asa deznadajduita si fara sperante. Plus ca o atitudine de genul nu ma ajuta sa ma fac bine si riscam sa ma mai imbolnavesc.
Intre timp am vandut apartamentul. Stiam ca e un pas spre indeplinirea visului nostru de a merge in Guadeloupe. Incepeam sa redevin persoana fericita si plina de viata care eram inainte, dar de aceasta data fara frici. Stiam ca am atatea lucruri pentru care sa fiu sanatoasa si sa traiesc. Asa ca dupa cateva zile in care mi-am facut poftele, am revenit cu inima impacata la o alimentatie putin mai stricta, dar sanatoasa, plina de vitamine, enzime si tot ce avea nevoie corpul meu ca sa se faca bine. Plus zambete, optimism si iubire de sine. Ma iubeam asa cum eram, imi iubeam corpusorul meu si i-am promis ca nu o sa-i mai fac niciodata rau. Nu prin ganduri negative, nu prin alimentatie gresita, nu prin actiuni gresite fata de corpul meu. Aveam sa il iubesc asa cum merita si sa-l respect.
Doctorul meu din Austria vine o data pe luna la Bucuresti, acolo l-am si intalnit. Am mers in 17 mai la el sa imi scoata capsele de la operatie, pentru ca ei pun capse, nu ate. Si este foarte bine, pentru ca nu este dureros cand le scoate, plus ca nu ramane mai deloc urma de la operatie. Mi-a adus si rezultatele biopsiei. Mi-a spus: a fost Cancer!!! Pfff!!! Greu de digerat. Cuvant greu. Tot speram sa fie benigna tumora, dar in ritmul in care crestea erau sanse mari sa fie maligna. Ok, si ce e de facut in continuare? Doctorul mi-a spus ca nu este nevoie de tratament, pentru ca Ea a fost incapsulata in rinichi si nu a plecat mai departe, dar fiind foarte mare a fost destul de riscant. Oricum, mi-a spus sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat a doua sansa la viata, pentru ca operatia asta chiar mi-a salvat viata. Cutremurator!! Oricum, inainte de operatia, mi s-a mai gasit o formatiune suspecta la ficat. Asa ca in perioada urmatoare mai trebuie sa fac un Rmn ca sa vad cum sta treaba si acolo. Eu sper din tot sufletelul meu sa fie bine, sa apara soarele si pe strada mea :D. Sunt convinsa ca totul se intampla cu un motiv in viata. Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, si bune si rele, pentru ca toate au fost experiente de pe urma carora am avut multe de invatat. Si Ii multumesc pentru toti oamenii buni din viata mea, care m-au ajutat si au fost alaturi de mine. Ii multumesc pentru fiecare zi in care ma trezesc sanatoasa si pot sa rad si sa cant si sa ma bucur de viata. Ii multumesc in mod deosebit pentru parintii mei, sotul meu, fratele meu- sunt minunati, Doamne cat m-au ajutat, cate zambete au schitat, au ras cu mine, mi-au suportat toate crizele, mi-au facut pe plac cu tot, doar ca sa nu simt niciodata tristete in perioada asta grea. Ii multumesc pentru copacii, florile si iarba, cu mirosul carora ma trezesc in fiecare dimineata si ma ajuta sa inteleg cat de norocoasa sunt ca le pot vedea, simti, mirosi. Si Ii multumesc pentru felul in care m-a creat. Sunt minunata, acum am inteles asta.