Aproape 3 luni de la operatie. Ma simt bine, multumita, fericita. Mai sunt dureri, mai apar altele noi, dar incet incet totul revine la normal. Pot sa fac si miscare, nu ma mai incomodeaza atat de tare operatia…pot chiar si sa dorm pe burta. Yuhuuu!!! 🙂 pana in septembrie, cand o sa merg din nou la doctor cu un nou CT si asta va fii ultimul inainte de plecarea in Guadeloupe. Acum trebuie doar sa imi traiesc viata, sa ma bucur de tot, sa am un echilibru si sa raman sanatoasa…Doamne, e atat de bine sa fii si sa stii ca esti sanatos! 🙂
Deocamdata atat cu problemele mele de sanatate!! Sa vorbim si chestii mai interesante, cum ar fii noua noastra viata 😀
Tocmai am luat biletele spre Guadeloupe. Suntem asa de fericiti! Chiar plecaaaam!!! Nu imi vine sa cred! Am inceput sa caut mai multe informatii despre locul acesta superb, posibila chirie (o sa luam ceva doar inainte cu cateva zile sa ajungem), cate ceva despre asigurare medicala- aici a intervenit o alta chestie interesanta, ca sa zic asa. Niciun asigurator nu a vrut sa imi faca asigurare din cauza antecedentelor mele 🙂 ei nu risca, asa mi-au spus. Asa ca exista posibilitatea sa mai plec si fara asigurare, acum dupa toata povestea mea. Nu stiu daca v-am spus, dar noi plecam si fara locuri de munca si fara o situatie prea clara, fara prieteni, cunostinte, fara sa stim limba (prea putin vorbim amandoi franceza), plecam doar cu 2 bagaje, banii de pe un apartament si o masinuta si o moto, un permis de barca pe care si l-a facut Bogdan aici la Dej :)) (ca deh, plecam totusi pe o insula, care e inconjurata de apa :)) si cu multa incredere, optimism, chef de viata, curiozitate de nou si de necunoscut. Va fii o schimbare mare din toate punctele de vedere, chiar si pentru relatia noastra. Vom fii doar noi doi, la bine si la rau….uite ca am ajuns al cuvintele preotului de la slujba de cununie :)) Stiu ca trebuie sa fim rabdatori amandoi si pozitivi, ca sa trecem usor peste toate, pentru ca acolo ne avem doar unul pe celalalat
Asa ca ce mai conteaza o asigurare in plus sau in minus. Sa ne traim viata, zic!
Va spusesem ca am vandut apartamentul, masina (asta a fost pentru operatia mea), al meu sot si-a vandut iubita lui motocicleta plus mica lui firma de service laptopuri, asa ca de la 1 iulie am cam ramas pe drumuri in Cluj. Avem noi prieteni, rude etc, dar ce sa mai si facem pana in octombrie in Cluj? Asa ca am decis sa mergem la ai mei si la ai lui o perioada, ca sa se mai bucure de noi cat mai pot cu totii 😉 In Cluj ne-am intalnit cu toti prietenii cat am putut de des, mi-am dat seama ce dragi imi sunt, ce dor imi va fii de ei, ce oameni minunati am avut langa noi. Mi-i iubesc pe toti!! Am ras, ne-am distrat, am povestit, am depanat amintiri. Sper sa vina toti in Guadeloupe in vizita si sa le placa atat de mult incat sa ramana, noi sa populam toata insula. 😛 nice dream! Ai grija ce iti doresti, ca poate o sa se indeplineasca! Oh,well..that’s ok! :)))
In mintea mea era altceva- sa fac un chef mare cu toti toti cei dragi noua inainte de plecare, dar cu cheltuielile pentru operatia mea si cu altele pentru Guadeloupe, chiar nu era cazul. Bine a fost cum a fost, ne mai facem noi de cap cu ei si in Guadeloupe dupa ce ne imbogatim :)).
Long story short, la 1 iulie am plecat la ai mei parinti. Avea sa fie o vara luuunga si relaxanta. A trecut o parte din ea, am fost plecati cu ei pe meleagurile frumoasei noastre tari, la muntele pe care eu il ador, la rude. Am profitat din plin de momentele cu ai mei iubiti parinti pentru ca stiu ca dorul va fii atat de mare, din ambele parti. Am avut si am o relatie tare stransa cu ei si nu le-am spus niciodata cat de mult ii iubesc. Dar sper din tot sufletul sa ne aranjam noi pe acolo cu toate cele si apoi sa dea Domnul sa vina si ei, sa se mute cu noi. Desi resping deocamdata aceasta idee, pentru ca le este teama de o tara noua, necunoscuta la 9000 km de Romania. Oricum, toti cunoscutii ne spun ca suntem curajosi ca plecam asa. Poate ca suntem sau poate ca doar ne urmam instinctul si facem ceea ce ne dicteaza inima. Si just living la vida :P. De ce sa nu facem mai mult pentru noi, daca asta ne dorim? De ce sa ramanem in tara doar pentru ca ne este teama de necunoscut? De ce sa nu ne aruncam in aceasta mare nebunie numita viata si sa vedem ce ne ofera? Pentru ca sunt convinsa ca poate fii asa frumoasa…doar sa ne lasam in voia ei.
Ma gandeam zilele astea de ce imi va fii dor cand vom pleca din Romania. In afara de cele evidente, pe care vi le-am spus de o mie de ori, mi-am dat seama ca imi va fii dor de pepenele rosu si cirese. Aaa da, si de struguri. Chiar si rosii si alte legume. Ei nu au asa ceva. Si in materie de legume, chiar nu sunt prea gustoase. Imi va fii dor de primavara, de toamna timpurie si de prima zapada (ca apoi e tot o mocirla tot Clujul 🙂 ). De muntii Apuseni, locul meu de suflet, cu aerul acela curat, verdeata nesfarsita, capitele de fan, gardurile acelea dragute albe care delimiteaza pamanturile oamenilor, brazii falnici. Si terasele Clujului imi vor lipsi si vuietul orasului, tinerii care nu dorm niciodata si petrec pana dimineata- ei sunt sufletului acestui oras minunat. Dar nu plec cu vreun ghimpe in suflet, nuu deloc, sa nu credeti asta. Plec linistita si impacata ca s-a incheiat un capitol din viata mea si se deschide altul mai frumos, minunat, plin de noi aventuri si provocari. Si ce daca mergem intr-o tara in care nu stim pe nimeni, nu avem prieteni, nu avem job, nu avem locuinta si nu cunoastem limba? In asta va consta toata frumusetea. In necunoscut. Acest necunoscut ne va provoca sa iesim din spatiul nostru de confort, ne va da putere sa mergem inainte, ne va apropia, ne va face surprize. Si da, vreau toate aceste lucruri. Sooo…meet me at the beach!! 🙂