Nu stiu daca v-am mai spus, dar Guadeloupe este formata din cinci insule: Grande Terre, Basse Terre, Marie Galante, Les Saintes si Desirades. Primele doua le-am vizitat, pe a treia locuim si am zis ca este momentul sa vedem si Les Saintes, deoarece este tare laudata. Nici distanta nu era prea mare, doar vreo 40 km pe apa si biletul pentru barca dus intors de persoana 40 euro, la fel ca pe celelalte insule din Guadeloupe.
Prin februarie am hotarat sa facem excursia, intr-un weekend, cu prietenii kinetoterapeuti, cand inca mai erau si ei pe insula.
Am plecat cu o barca nici prea mare, nici prea mica, cam de 300 de persoane spre Les Saintes intr-o sambata inorata. Am ajuns noi si inca 10.000 de persoane, cred :), din alte barci pe micuta insula. Aveam impresia ca nu incapem toti pe pontonul de ciment sau ca va crapa undeva. Mergeam toti buluc si curiosi de ceea ce vom descoperi.

In prima faza am vazut o gramada de magazine de haine, de bijuterii, de suveniruri, baruri, restaurante, cofetarii….OMG!!! This is Heaven!!! De cand nu mai vazusem atatea localuri…:D la noi pe insula sunt putine din toate cele amintite mai sus. Dar cred ca asta o si face sa fie mai deosebita, mai salbatica, mai putin circulata si cu aer curat.
Am hotarat sa o luam incet pe jos, dar tare greu ne-a fost. Insula era formata doar din dealuri mari cu pante abrupte si ne-am cam chinuit noi piciorusele. Nu prea erau masini, doar de golf sau electrice si scutere. Stradute mici, colorate si inguste. Exact ca si in Italia. Nu am fost niciodata, dar am vazut in filme :P.
Am petrecut acolo doar ziua de sambata, mai exact cateva ore, asa ca trebuia sa grabim pasul ca sa vedem cate ceva. Am mers in prima faza pe un drum tare abrupt pana la Fort Napoleon, un vechi penitenciar care de altfel ascundea si un muzeu si o minunata gradina botanica. Partea interesanta era ca de acolo se vedea toata insula, portul si putinele plaje.


Dupa asta am decis sa mergem sa mancam, ca parca ne-a cam obosit si infometat drumul acesta :P. Plus ca incepuse o ploaaaaie de zile mari. Am gasit un restaurant cu fructe de mare si diverse, aveau o mancare extraordinara. Am mancat ca nesatuii si am pornit sa vedem si ceva plaje. Am gasit doar una, unde erau parcate si barcile oamenilor si se facea si baie. Tare mare inghesuiala, nu ne-a prea placut. Mai era inca una, dar pe partea cealalta a dealului- prea mult de strabatut.

Urma sa mai vizitam ceva, cand dintr-odata mie mi s-a facut rau, dar rau, nu gluma. Gandul imi fugea la farfuria plina pe care o devorasem inainte cu vreo 1-2 ore si pe care nu mai lasasem nici macar o firimitura pentru vrabiute. Asa ca am decis sa stam din nou jos, la o terasa, la o bere cu lamaie. Si problema s-a rezolvat :D. Daca stiam eu ca asta e medicamentul pentru atatea, nu deschideam eu o farmaberarie?? 😛 Asta e, am pierdut deocamdata trenul.
Mi-a placut mult aceasta insula micuta, dar cocheta. Plina de oameni, de suflu, de viata, de parcuri micute si aranjate, restaurante, baruri si magazine. Dar lipsea ceva important pentru noi: plajele nesfarsite cu nisip alb, roz si auriu, apa albastra sau turcoaz, palmierii si toata vegetatia de jungla din Marie Galante. Are ceva insula asta a noastra, ceva a ei, ceva ce ne-a atras pe noi si pe multi altii care au decis sa se mute pe ea.
Am plecat in scurt timp de pe Les Saintes cu capitanul vitezoman al barcii de 300 de persoane, care lua din plin toate valurile si ne facea sa fim galbeni, portocalii si verzi la fata. Pentru a nu stiu cata oara am jurat ca nu mai urc pe o barca din aceasta cauza, daaar nu e ca si cum am de ales cu ce sa ma plimb intre insule, doar nu pot lua magarul :P.
In momentul in care am ajuns pe Marie Galante, nu am mers acasa, ci am fugit direct la plaja. Plaja noastra, cu apa calda si de o culoare superba, nisipul fin care ne mangaie picioarele si ne face sa zambim impacati si sa constientizam de ce am ales calea aceasta, insula asta atat de departe de ai nostri si sa nu ne indoim nicio clipa de alegerea facuta, chiar daca uneori ne este greu. Este o experienta unica si am decis s-o traim din plin.
That’s all folks!!! See you next time!! 😉