Dupa cum va spuneam data trecuta, am hotarat sa inchiriem o parte din casa si am inceput sa avem clienti. Erau cam jumate de pe Airbnb si jumate de pe Boking. Ne bucura sa vedem ca merge treaba si chiar binisor. Reuseam in sfarsit sa ne apropiem de ceea ce ne-am dorit. Vorba aceea ,, cu rabdarea treci marea,,.
Inca nu gasiseram joburi sau oportunitati de afaceri, dar macar era un inceput ceea ce aveam. Oricum scopul nostru nu era sa ne imbogatim aici, ci sa ducem o viata decenta.
Noi ne ocupam de tot ceea ce insemna inchirierea, Airbnb, Booking, curatenie si faceam tot ce ne era in putinta ca sa avem turisti multumiti si fericiti. Am inceput sa avem turisti din Franta, Italia, Austria, America, chiar si de pe insula mare veneau sa isi petreaca cate 1-2 nopti aici. Majoritatea vorbeau franceza, dar norocul nostru a fost ca unii dintre ei stiau si engleza. Pentru ceilalti care nu vorbeau engleza, faceam un efort si vorbeam franceza 😛 . Nu strica deloc acest lucru pentru ca pic cu pic am invatat franceza mai bine.
Unii dintre clientii nostri erau mai retrasi, doreau sa stea in liniste, altii erau foarte prietenosi si vorbareti. Si cum mie imi place sa povestesc cu toata lumea, cu toate tanticile de la magazine, cu toti oamenii pe care ii cunosc sau nu, eram in lumea mea. Povesteam cu ei de se saturau de povestile mele. 🙂
In mare, nu pot sa zic ca au fost probleme cu ei. Am avut, slava Domnului, clienti foarte de treaba. Unii chiar lasau foarte curat in urma lor, de imi venea sa ii chem si a doua oara sa-si continue treaba :P.
Anyway, ce vreau sa va spun e ca trei dintre ei mi-au ramas mai la suflet. Mi-a placut povestea lor, sa spun asa. Urmau sa vina 5 persoane, au platit pentru 5, dar au aparut doar 3. Nu i-am intrebat mare lucru despre asta, in schimb am povestit vreo 40 de minute chiar cand au ajuns, vrute si nevrute.
Era un tip din Germania, o tipa din Franta si alta tipa din America. Ceilalti doi care lipseau erau si ei din tari diferite. Interesant cum de erau toti prieteni. Mai tarziu am aflat si povestea.
Seara, noi am iesit in oras si ne-am intalnit cu mai multi prieteni si ia ghiciti cine a mai venit?? Cei 3 Crai de la rasarit, adica turistii nostri. Au ramas si ei la o bautura si la povesti cu noi. Tare draguti si amuzanti oamenii, ne cam parea rau ca nu locuiesc aici. Asa am aflat povestea lor.
Toti 5 au stat intr-un hostel din Guadeloupe si s-au imprietenit. Intamplare face ca toti 5 au venit pentru o luna in Guadeloupe (perioada lunga as zice), singuri, de capul lor si apoi au hotarat sa vina impreuna in Marie Galante si sa stea in chirie la noi, dar pe drum s-au certat si au mai ramas 3.
Era tipul din Germania, care vorbea foarte bine engleza, dar si franceza. Stia Romania, fusese in Iasi si Bucuresti si chiar ne-a spus niste cuvinte in romaneste, ceea ce ne-a bucurat destul de tare. :D.
Apoi era tipa din America, care a stat sa se hotareasca o luna daca sa vina sau nu in Guadeloupe singura. Si a plecat asa si s-a cazat pentru prima data in viata ei la un hostel. Era de culoare fata, dar maxim simpatica, am ras mult cu ea.
Si a mai fost fata din Franta, cu care am povestit cel mai mult, deoarece avea cele mai multe lucruri de impartasit. Ea era plecata de acasa de 7 ani, calatorea in general singura. Vazuse multe tari si era trecuta prin multe si desi era o fata slabutica, era o persoana dintr-o bucata si destul de hotarata. Ne-a povestit cum a plecat ea acum 7 ani de acasa pentru a calatori mai mult, cum a intalnit tot felul de oameni, cum se angaja in fiecare oras sau insula in care ajungea ca si chelnarita, barmanita, agent de turism etc ca sa isi castige existenta si sa poata vizita mai mult.
Era foarte incantata de viata asta. Nu avea multi bani, dar avea amintiri si experiente pe care nu le-ar fi dat pe toata averea din lume. Dar de fapt, astea erau averea ei. Intr-adevar, plimbatul tot la 6 luni dintr-o tara in alta nu i-a permis sa isi faca prieteni foarte multi, asta era singurul ei regret, dar a concluzionat ca este timp sa isi faca si prieteni. Oricum, ea statea mai mult in hosteluri si avantajul acestora era ca in felul acesta cunostea multa lume, dar nu avea posibilitatea sa intretina legatura cu ei. Dar, daca stau sa ma gandesc bine, nici in tara nu puteai face asta atat de des, pentru ca joburile full time, aglomeratia din oras, stresul si multe altele nu isi permiteau sa te vezi toata ziua buna ziua cu prietenii.
Lasand toate acestea la o parte, mi s-a parut destul de interesant calatoritul asta de una singura si mai ales statul in hosteluri, care inainte chiar ma ingrozea, dar cand imi povestea cati oameni minunati a intalnit si cat a ajutat-o asta in dezvoltarea ei personala, chiar mi-a deschis si mai mult apetitul pentru calatorii.
Nu stiu daca sunt pregatita sa stau in hosteluri, nu cred ca asta este pentru mine, cel putin nu deocamdata, dar cu siguranta as vrea sa calatoresc mai mult si in alte conditii, nu doar de 5 stele. O sa vedem cum se mai aranjeaza pe aici lucrurile pana una alta si apoi vedem ce ne mai rezerva viitorul :). Parca nu mai simt nevoia sa il controlez eu, sa am un job sigur , o viata planificata, ci doar sa ma las in bratele sortii si sa vedem unde ma duce, de fapt ne duce, pentru ca am venit la pachet eu si al meu iubit…always by my side