A trecut vara si inca 5 luni de la operatia mea. Am facut ultimul CT si mi-a iesit bine, doar ceva leziuni pe plamani de data aceasta, dar doctorul mi-a spus sa nu ma ingrijorez. Nici nu va mai spun si de alte probleme in urma operatiei, pentru ca nu ma conteaza. Tot ce conteaza e ca plecam spre Guadeloupe 🙂 visul nostru…
Am avut putin noroc, sa zic asa, cu tipul la care am stat in cazare ultima data cand am fost in Guadeloupe. Am tinut legatura cu el pentru ca ne-am inteles tare bine si ne-a ajutat cu una alta. Cum ar fi: ne-a cumparat bilete de barca pentru a ne deplasa de pe insula pe care aterizam pe cea pe care o sa stam, ne-a facut rost de un taximetrist cinstit sa ne duca de la aeroport pana la port si chiar ne-a facut rost de o cazare (pt ca noi nu stim limba 🙂 ), dar inca cu cazarea nu s-a chiar concretizat…ca no, Caraibe…oamenii sunt linistiti si nu se grabesc sa dea in chirie nimic si nu mai raspund la telefon :).
Am urcat in avionul spre Paris foarte incantati. Dupa un zbor de 2 ore jumate cu wizzair, am ajuns in orasul luminilor. Am aterizat in aeroportul Beauvois si de acolo am luat autobuzul timp de 2 ore pana la cazarea noastra de langa celalalt aeroport. Nu am avut legatura prea buna, asa ca am hotarat sa ramanem o noapte in Paris. A doua zi, din Orly am luat avionul spre Guadeloupe. Am lasat in urma Parisul cel friguros in luna octombrie si am pornit timp de 9 ore spre insorita Marie Galante, micuta noastra insula. Sa va povestesc cum a fost zborul?? Pfaaaii!!! Horror!! Au fost niste turbulente foaaarte mari, s-a zguduit avionul din toate temeliile, am crezut ca e sfarsitul. Nici nu imi place sa zbor, asa ca mi-am spus toate rugaciunile pe care le stiam si am apelat la toti sfintii. La un moment dat am intrebat o stewardeza daca sunt normale turbulentele astea si cand se vor termina.. 🙂 tampita intrebare! ,,Da, sunt normale,,…a fost raspunsul ei. Mda, poate pentru tine. Eu nu-s obinuita sa se miste cerul asa cu mine. Sotul meu dragut m-a sustinea, gen radea in hohote de mine. Aha, la bine si la greu nu a fost valabil acum. De fapt tot avionul ar fi ras daca m-ar fi vazut cum transpiram si citeam rugaciuni din cartea de capatai. Restul oamenilor, o parte francezi, o parte ,,navetisti,, negrii, stateau asa linistiti de parca erau pe o saltea cu apa care se misca usor. Trece cumva si asta, cu destinatia in Guadeloupe sau in Atlantic… cam asa am vazut lucrurile :)).
Am ajuns intregi si nevatamati in Guadeloupe. Cand am coborat din ,,autobuzul,, de navetisti, parca am intrat direct in sauna. O caldura si o umiditateee… dar fain in rest. A trebuit sa asteptam 3 ore in aeroport, apoi a venit taximetristul si ne-a dus in port unde am mai asteptat o ora jumate dupa barca. Cat am stat in port mi-am dat seama ca si ei au cersetori si la fel de negri ca si ai nostri :)) si dilii putin, pentru ca pe caldura aia erau cu haine groase. Trecem peste.
Intr-un final a venit si barca noastra, care intr-o ora ne-a dus pe insulita minunata pe care am asteptat sa ajungem un an intreg. Ne-a asteptat Sylvain, domnul cu cazarea de anul trecut, foarte fericit ca inca doua persoane albe vor popula aceasta insula. Ne-a tinut la el cateva zile. Ce sa si faca? Putea sa ne lase sa dormim sub cerul liber, dar m-am bucurat ca a simtit ca a fost de datoria lui sa ne ajute. Am stat in seara aia si am ras, am povestit. La fel si urmatoarele 4 zile cat am stat la el. Ne fusese atat de dor de aerul umed din Caraibe, de zgomotele pasarilor seara, de briza minunata a oceanului, de apa calda si sarata in care poti sa inoti in voie, de oamenii astia negri si simpatico, care sunt atat de relaxati si iti zambesc si iti explica vreo 10 minute in franceza sau creola si la final le spui ca nu ai inteles nimic pentru ca tu vorbesti doar engleza. Si ei, ambitiosi, totusi continua. Imi place aici, parca e locul meu de suflet. Este putin diferit de tot ceea ce stiam din Clujul aglomerat si zgomotos, dar simt ca linistea si pacea este ceea ce ne caracterizeaza si ceea ce ne trebuie cu adevarat. Trebuie hranita si inima,nu? 🙂
Am hotarat impreuna cu al meu sot, Bogdan, sa luam lucrurile incet, dar nu chiar asa ca ardelenii. Dar intai sa ne relaxam putin si apoi in timp ce invatam franceza, sa lasam ideile de un business sa ne vina in acesta perioada sau orice altceva avem de gand sa facem aici. Sa aspiram plaja de nisip, sa curatam algele de pe fundul marii. Cine stie ce idei inovatoare ne vin in mintile noastre ascutite? 😉 sooo…ne auzim data viitoare!