Va ziceam ca noi suntem asa mai prietenosi din fire si ne place sa socializam si sa avem oameni in jurul nostru, dar pe insula lucrurile au stat putin diferit. Prietenii de aici nu sunt ca si prietenii din Romania, lumea nu este la fel de sociabila si deschisa. Am reusit noi sa cunoastem cateva persoane si sa mai iesim, dar tot nu simteam ca este ceea ce trebuie.
Am impresia uneori ca celor de aici le place linistea si intimitatea lor si nu vor sa le patrunda nimeni prea adanc in spatiul personal. Mi s-a parut ca in timpul petrecut aici si noi ne-am mai schimbat. Dar chiar si asa, aveam nevoie de prieteni. Nu prea suntem noi genul de oameni carora le place sa traiasca in pestera singuri singurei.
Intamplarea a facut ca acum vreo 2 luni Bogdan a intalnit o profesoara de engleza la unul dintre clientii sai. I-a atras imediat atentia faptul ca ea vorbea engleza si Bogdan nu e tocmai fan franceza, asa ca a inceput sa vorbeasca cu doamna si au stabilit sa ne intalnim intr-o seara cu totii. Zis si facut.
Nu a trecut mult timp si ne-am intalnit in oras. Caroline a venit insotita de o prietena, psiholog la spital. Stia si ea o engleza mai stalcita, dar era mai bine primita decat franceza. A fost o seara minunata, am ras cu fetele si am baut vin pana tarziu si apoi am impartit pijamalele, fiecare la casa lui. Caroline era din Irlanda, venita aici ca si profesoara Montessori, Viviene era din Franta, satula de frigul de acolo a decis sa se mute in Marie Galante for good. Au venit amandoua in perioade diferite ale anului si si-au gasit chirie in aceeasi locatie, o casa minunata cu piscina si acolo s-au imprietenit.
Ne-am inteles bine cu fetele si chiar ne-a placut felul lor de a fi, glumele lor si tot, asa ca am decis sa ne intalnim in continuare. Au primit 3 de Da si au mers mai departe :D. Am mai iesit cu ele in oras, au venit la noi, am fost la plaja si uite asa ne-am ales cu niste prietene chiar pe placul nostru.
In perioada in care le-am cunoscut au inceput chefurile vineri seara in Grand Bourg, orasul principal de pe insula, asa ca profitam si ieseam impreuna. Formatii si cantareti mai de-ai locului in fiecare bar si restaurant, unii chiar pe strada ne incantau auzul cu muzica lor. Parca nici nu era rau, era tot mai pe placul nostru ce se intampla.
Am continuat sa ne vedem cu ele si dupa ce a venit pandemia, pentru ca, partea buna e ca aici nu erau prea stricti, nefiind cazuri de oameni bolnavi. Ne-a prins bine sa ne mai vedem cu cineva, sa mai radem, sa mai povestim in perioada aceasta.
A ramas insa si prietenul nostru Sylvain, la care nu o sa renuntam ever 😀 si caruia i-am mai facut si cate o vizita la minunata lui casa cu piscina si view spre mare. Mda, ce sa mai zici? Unii chiar o duc bine aici.
Pot sa zic ca suntem niste norocosi, mai ales in perioada aceasta. Stam pe insula asta minunata, avem posibilitatea sa iesim in curte, gradina, in hamac, sa ne mai vedem cu prieteni, sa ne bucuram de plimbari in natura, uneori chiar si la plaja. Si azi maine vor deschide tot, magazine, baruri si fara vreun risc, dat fiind faptul ca nu mai este niciun bolnav pe insula. Este tot mai cald intr-adevar, sufocant si umiditate mare, dar tot le suport mai bine decat frigul. Este aerul asta curat, aerul de mare, de verdeata, de flori la fiecare pas…este greu sa va explic. Pacat ca nu le simtiti pe toate acestea prin prisma a ceea ce scriu eu, dar poate intr-o buna zi, povestile mele va vor trezi si voua interesul si veti veni sa vizitati aceasta insula minunata. Merita!!!! Va spun din tot sufletul. J Este linistea noastra, mai ales acum, cand lumea este mai stresata si mai zbuciumata ca niciodata. Ma bucur ca am facut aceasta alegere, desi venita la pachet cu multe compromisuri si sacrificii, dar a meritat din plin ceea ce ne ofera pentru fiecare dintre noi in parte, da si pentru relatia noastra, sanatatea noastra fizica si mentala, fericirea noastra.
See you next time cu intamplari mai putin placute! 🙂 Asta e, si ele fac parte din viata noastra 😉