28. Am plecat in croaziera

De cand suntem in Marie Galante ne simtim ca intr-o vacanta continua. Chiar pot spune ca a fost o idee buna venitul aici, mai ales ca pe timpul pandemiei ne-am bucurat de mare si soare, aer curat si tot ce iti ofera Caraibele. 😛

 

Intr-o zi, cam prin ianuarie, ne spun prietenii kineto ca pleaca in croaziera. Parca ne-a suras si noua ideea, mai ales ca apoi ne-au povestit ce minunat a fost. Zis si facut, am cautat si noi croaziera. Cu bani mai putini, cu un job (cel al lui Bogdan, inceput de curand) am zis ca este exact ceea ce ne trebuie, dupa o perioada asa lunga de relaxare :)).

 

     

Am observat ca majoritatea croazierelor erau in perioada ianuarie-aprilie si in decembrie doar. Am gasit una la un pret foarte bun si am zis ca daca tot suntem aici, sa profitam. Cine stie pe unde vom fi prin decembrie? Poate tot aici sau poate o alta destinatie ne face cu ochiul, daca tot ne-am obisnuit cu plecatul asta in lume. 😛

La 500 de euro plus cateva taxe, la inceputul lui martie, ne-am facut bagajele frumusel amandoi, ne-am luat de manuta si am plecat intr-o croaziera de 8 zile in insulele din  Caraibe. Toti prietenii, familia ne-au spus sa nu mergem, deoarece este plina pandemie. Italia era deja in floare cu covidul, dar noi ne-am dus pe ideea pe care mergem mereu: Totul va fi bine, daca crezi asta!

Am ajuns intr-o dupa amiaza calduroasa, ca mai toate de aici, in portul din Pointe a Pitre, unde ne astepta imensul vapor. Nu mi-a venit sa cred ce urias si impunator poate sa fie. La imbarcare, majoritatea persoanelor care urcau, erau cei din zona, creolii. Era safe pe de o parte, pentru ca aici erau putini bolnavi, dar pe de alta parte parca ne era dor si de niste europeni, mai de o engleza si de ce nu chiar romana 😛 desi erau sanse mai mari sa castigi la loto.

 

Ni s-a luat temperatura la intrare si am completat niste fise pe proprie raspundere cum ca nu venim dintr-o zona afectata de covid. Dupa o perioada destul de lunga de asteptare si completat de hartii, am ajuns la intrarea pe vas. Erau multe magazine si duty-free uri, exact ca si in aeroport si apoi am ajuns in ,,hotelul,, nostru. Pentru ca arata exact asa.

   

 

Credeti-ma, am mai vazut eu una alta la viata mea, ca totusi nu am cazut de pe luna si totuuuusi locuiesc in Caraibe, dar asta chiar m-a lasat cu gura cascata. Mii de camere, restaurante, cazinouri, magazine, piscine, sala de teatru si multe altele. Era ca un mic oras, mai bine zis un cartier de-al bogatilor :P.

 

Doar cat am urcat pe vas, am si mers la unul dintre restaurante sa mancam. Aveau atatea tipuri de mancare si numai bunataturi, majoritatea italiene. Am zis, buna treaba, italienii au mancare gustoasa. Apoi am mers la piscina si in timp ce inspectam eu terenul, aud niste glascioare de pe meleagurile noastre. Erau 2 cupluri din Romania. Yuhuuuu!!! Ce sanse erau?? Si sa ii si gasim in prima zi. Locuiau in Italia, ca si vreo 2000 de alte persoane de pe vas. Ce sanse erau sa fim printre mii de italieni pe timp de pandemie? 😛 Pai va zic eu ca erau mari sanse, pentru ca era vas Italian, dar asta stia doar sotiorul meu iubit si nu i s-a parut important sa imi zica si mie. El s-a ocupat de rezervare, eu nu am prea bagat in seama, eram cu alte treburi prin paradis. 😛 Eh, deja eram aici, ce mai conta altceva? Ne-am si imprietenit rapid cu cele doua cupluri si am petrecut 8 zile doar cu ei. Frumoase zile, minunate, as spune.

              

Primele 2 zile am stat doar pe vas, mergand spre La Romana, Republica Dominicana. Am baut, mancat, ras, distrat, dansat salsa intr-unul dintre cluburi, mers prin baruri si restaurante. Nu a fost rau deloc. Am ajuns in final si la destinatie. Nu pot sa zic ca ne-am indragostit de acea locatie, nici oamenii nu erau ca si in Marie Galante asa mai friendly, nici plajele nu erau de vis, dar urmatoarea zi ne-a sters toate amintirile nu foarte placute despre Republica Dominica, pentru ca ajunseseram in Insula Catalina, o insula privata. Era amazing!!! Paradis pe pamant! Am fost intampinati la coborare cu cocktail-uri, plaja era doar a celor de pe vas, erau magazine, baruri, sezlonguri cu umbrelute, o plaja absolut superba si apa de un turcoaz de nedescris. Pentru o zi intreaga, tot vasul s-a mutat pe aceasta plaja, cu tot cu bucatari, chelnari, animale si animalute de la circ :)). Ne-au pregatit masa de amiaza acolo si a fost un festin pe cinste. Barul non stop ne servea, salsa era la ea acasa. Normaaal ca am dansat cu un profesionist, daca asta va intrebati. 😛

La Romana

Isla Catalina

 

Am plecat cu parere de rau ca nu detineam noi aceasta insula, spre urmatoarea destinatie: St Maarten. Ne-a placut aici mult, dar muuult de tot. Am plecat doar noi doi de capul nostru pe jos prin Pittsburg, frumos orasel, plin de magazine si baruri, flori peste tot, plaje late si faleza a la Florida style ;). Amazing! Atmosfera de distractie, doar muzica, dar totul cu bun gust.

     

 

Apoi am sarit intr-un taxi si am mers la barul la care lucreaza un prieten din Romania si am petrecut putin timp, dar de calitate si acolo. Cunoastem lume peste tot. 😛 Dupa care, am ales sa vedem una dintre cele mai renumite plaje din St Maarten, Princess Juliana, unde avioanele se apropie foarte mult de plaja atunci cand decoleaza sau aterizeaza, dar foarte mult. Am hotarat sa stam si noi cumintei pe plaja si sa vedem cum decoleaza un Transatlantic si sa il filmam pe micut. Am cam stat in raza lui de actiune, fara sa citim ce scria pe toate gardurile: DANGER!!! Cand a pornit ,,micutul,, asta …nici nu stiu cum sa va spun… m-a trantit la pamant si m-a rostogolit cativa metri mai incolo, simteam cum ma arde fata si mi se lipeste nisipul de corp si de cerul gurii. Cand in sfarsit a decolat, a venit Bogdan la mine, trantit fiind si el la pamant cu cateva minune in urma, razand, vazand ca nu pot lega doua cuvinte de la sperietura. Nu stiu ce a fost in capul nostru, dar pot spune ce a fost in parul nostru, in ochi, in urechi,in haine, pe piele, in geanta: nisip, care a picat abia peste cateva ore. Bun, deci am ajuns cu totii la concluzia ca am facut un lucru nesabuit. A trecut! 🙂 Dar a fost o experienta tare interesanta.

       

Oricum, per total ne-a placut tare mult insula asta, ne-a parut rau ca nu am putut sa o vizitam pe toata, dar ce pot sa mai spun ca am observant e ca au si preturi duble la mancare prin magazine, bauturi etc fata de Marie Galante, o aglomeratie de nedescris (Clujul la ora 18 in timpul saptamanii), oameni de toate natiile si felurile (Bucurestiul nostru), dar si piete cu tot ce vrei (piata Marasti intr-o zi normal, nu pe pandemie). Nu a fost rau, ne mai intoarcem…poate chiar sa cautam de lucru :)).

         

Apoi dupa inca o noapte de distractie pe vas si ameteli de la dans cu balans, pentru ca acest urias vas, simtea si el valurile si vantul precum le simteam si noi, am ajuns in Antiqua, insula cu 365 de plaje. Nu le-am vazut pe toate, doar una mare si renumita, cu un barulet, o apa albastra, frumusel asa, cu cateva activitati pe plaja (noi am ales jet ski). In afara de asta am mai vazut un port care, cum sa va zic, gazduia niste ambarcatiuni care aratau intr-un mare fel. Daaa, am fost foarte umiti din punctul asta de vedere. Ce nu ne-a placut in mod deosebit, a fost vegetatia cam saraca, la fel ca si in St Maarten (chiar extrem de arida) si casele localnicilor, muult mai darapanate decat in Marie Galante.

Alta noapte, alta zi pe vasul nostru, de care inca ne minunam si care ne incanta in fiecare zi cu alte evenimente, alte specialitati in ale mancarii, alte momente deosebite. Preferatul meu era micul dejun unde erau foarte multe fructe proaspete si uscate, budinci, iaurturi, pancakes, dar si mancare sarata care era pe placul lui Bogdan. Exact ca si la all inclusive, doar eram obisnuiti cu hotelurile din Turcia si Egipt. 🙂 Cina nu se lasa mai prejos, unul dintre restaurant avea cativa chefi si mancarea era destul de sofisticata.

Am intalnit in doua dintre restaurantele la care mergeam si 2 manageri. Guess what?? Erau romani. Se putea altfel??? Simpatici oamenii tare, am stat mult la taclale cu ei si ne-au impartasit din experienta lor.

               

Dupa care am ajuns in ultima destinatie, Martinique. Minunata insula era maricica ea asa de felul ei, putin aglomerata, tot franceza, acelasi tip de vegetatie ca si la noi, umblatura multa ca sa inchiriezi o masina la preturi exorbitante, asa ca am decis sa nu facem prea multi pureci aici, deoarece nu aveam mult timp la dispozitie si in final am mers la gradina botanica. Nu e ca si cea din Cluj, credeti-ma!!! Eu zic ca pozele vorbesc de la sine. Ne-a placut la nebunie, adica am fi putut locui acolo. 😛 Am mai vizitat si o distilerie de rom, superba si aia, bautura excelenta- vorba lui Bogdan, care s-a abonat la degustare. 🙂 Deci totul a fost perfect si sunt convinsa ca am fi gasit si alte locuri minunate daca am fi avut la dispozitie mai mult de cateva ore. Daaar, suntem recunoscatori si pentru atat. 😀

                    

                        

Nu ne venea sa credem ca timpul a trecut asa repede si maine ne intoarcem acasa. A fost o experienta atat de frumoasa, desi cateva nopti nu am dormit prea mult din cauza vasului care ma zgaltaia din stanga in dreapta, ba la cina, ba cand eram pe tocuri la salsa, ba in pat din stanga dreapta. Intial am zis ca a fost frumos, dar in alta croaziera nu mai merg :)) asta pentru ca nu imi imaginam un vapor atat de mare, cu 16 etaje sa se miste atat de tare, dar apoi cand am realizat ca asta e normal chiar si pentru un urias ca si el, am revenit la sentimente mai bune si pot sa zic ca astept cu nerabdare urmatoarea croaziera.

Am avut mare noroc ca am fost in croaziera aceasta, deoarece a mai urmat una dupa a noastra, dar la jumatatea calatoriei, a fost oprita din motiv de corona pe vas si a fost si ultima de acest gen. Asa suntem noi, niste norocosi. Inca tinem legatura cu prietenii nostri romani din Italia, oameni buni si frumosi si mai ales de distractie.

 

Nu pot sa va spun ce mi-a placut mai mult si ce sa recomand. Dar in primul rand va recomand sa faceti o croaziera in insulele Caraibe :)). Merita!! Si in al doilea rand sa nu va stresati ca si mine cand se misca vaporul stanga dreapta, nu e sfarsitul lumii…cel putin nu din cauza asta. Si restul lucrurilor o sa le vedeti voi la fata locului si sigur nu veti fi dezamagiti. Cel mai important este sa plece pandemia asta pacatoasa care ne-a dat lumea peste cap si sa se organizeze din nou croaziere. Si sa fim sanatosi si fericiti, zic! O zi cu soare tuturor! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *