Zilele trec in liniste si in pace in frumoasa Marie Galante. Ca si suprafata nu este o insula tare mica, adica este mai mare ca si Clujul, dar numarul locuitorilor este doar de 10.000. Toti acesti locuitori sunt impartiti in 3 localitati mai mari si cateva satuce cu sute de locuitori.
Sunt putine zone in care casele sunt una langa cealalta, in general sunt destul de raspandite pe coclauri. Dar este mai respirabil asa. Nu auzi vecinii care se cearta sau se bat, nu-i auzi muzica sau scandalul cand vine beat acasa. Pe de o parte este ciudat sa nu auzi niciun zgomot in jurul tau, decat foarte rar, dar e mai relaxant si dormi bine.
Sunt unele case foarte saracacioase de ai impresia ca nu sunt locuite, arata mai degraba a grajde de animale, unele fara fereastra, altele fara usi, tencuiala. Pentru ca da, sunt si oameni foarte saraci. Dar sunt si casele acelea minunate cu piscine superbe, cu curti imense, pline de flori cu un parfum ce da a Dior, in care parca si pasarile canta mai frumos.
Casele respective se gasesc in general in cartierele rezidentiale si nu prea sunt la vedere. Adica mergi pe un deal, in capatul lumii, faci stanga, faci dreapta, asa de vreo 10 ori si cauti sub radacina unui copac si abia asa le vezi cu chiu cu vai. Parca e triunghiul Bermudelor de Marie Galante, doar ca aici nu dispar, ci le fac de la inceput disparute si nu in vazul lumii cei care le stapanesc.
Oricum, sunt de vis si suntem convinsi pe zi ce trece tot mai mult ca oamenii aia au o viata minunata aici si lipsita de griji. In fata casei (mai exact in port) sta falnic catamaranul (the big boat), oamenii sunt mai tot timpul in restaurante, pe terase, deci stau bine cu banii de buzunar si nu au grija zilei de maine. Ce mai? Isi traiesc bine pensia.
Noi nu avem ce au ei, dar suntem fericiti, in felul nostru. Suntem multumiti de casa in care ne-am mutat, avem suficient spatiu, este dragut amenajata, avem gradina (ma rog, jumate, ca cealalta jumate a stricat-o proprietara), stam la soare all day. Mai pe scurt, nu o ducem rau deloc.
Dar ce o pune necuratul pe doamna noastra sa faca intr-o buna zi? Fara niciun avertisment, asa cum ii este felul dragutei, strica si restul de gradina. Baga o masina mare cu piatra si lasa urme de jumate de metru adancime in pamant si piatra in toata gradina. Nici urma de iarba nu mai era, porcii vecinilor erau chiar invidiosi pe mocirla creata in curtea noastra. Oricum intotdeauna mi-am dorit sa fac ski pe nisip sau sandboarding si acum aveam posibilitatea sa fac prin noroi. Cat noroc sa si ai? J)
Eu tremuram de nervi vazand ce a facut, cand apare ,,Zana cea buna,, acasa cu privirea in cer si in pamant in acelasi timp, deoarece nu stiu cum face si un ochi se uita in jos si altul in sus. Magie, ce sa si fie? La fel cum a facut cu gradina noastra. Noi ii spunem cu franceza noastra de balta mlastinoasa ca nu a procedat bine cu gradina, ea zice ca a adus piatra sa repare cealalta parte de gradina. Whaaaat? Pai si apoi mai aduce inca o masina de piatra sa o repare pe asta si tot asa strica cate o jumate de gradina tot anu’?
S-a apucat in ziua respectiva pana tarziu in noapte sa duca roabe de piatra singura sa repare drumul stricat. Apoi a venit in ajutor si ,,capul,, casei. Mare lucru nu au facut, arata tot rau, dar macar nu ne mai afundam in noroi cu totul. S-a apucat si Bogdan sa mai completeze zilele urmatoare, pentru ca asteptam clienti si nu aveau pe unde intra in casa. Au si venit, s-au speriat de ce au vazut,s-au simtit ca in copilarie cand ieseau la joaca in noroi si cam atat. Macar nu au lasat review negativ.
Urmatoarea perioada curtea a ramas la fel, nu mai era atata noroi, doar cele doua dare de piatra alba pe unde se afundase masina si in rest horror, fara iarba. Nu ne chiar incanta prvirea, dar nu aveam ce face. Incercam sa ii explicam ca noi plateam suma aceea ca sa avem conditii, dar ea sustinea ca noi platim pt casa, nu pt curte. Mda!! Oare de ce nu ma mir? Ce gandire mai au si astia???
Noi franceza nu stiam foarte bine ca sa ii tot explicam, chiria nu puteam sa nu o platim pentru ca ne-ar fi scos afara si pana la urma treaba a ramas asa in aer. Am acceptat situatia asa cum a fost si ne-am relaxat, pentru ca stiu (si voi stiti), ca stresul nu duce la nimic bun. Ne-am petrecut mai multa parte din zi pe terasa si nu in curte si bine a fost. Pana la urma femeia chiar nu pricepe mare lucru, deci nici nu avem ce sa-i cerem. Asa ca am mai lasat de la noi si nu am mai facut mare tam tam, in speranta ca e suficent ce a facut si ca alte probleme nu o sa mai avem pe viitor cu ea. J
Deocamdata respiram usurati ca am scapat doar cu atat dupa toate intamplarile noastre de pe insula asta, dar sa vedem ce mai urmeaza 😉